duminică, 25 noiembrie 2012

Pasiunea absurdului


            
             Totul este posibil si nimic nu e posibil; totul e permis si nimic. In orice directie ai apuca, nu este mai bine decat in nu importa care alta. Ori realizezi ori nu realizezi nimic, ori crezi, ori nu crezi, totuna e, precum totuna e daca taci sau daca strigi.
              Poti gasi totului o justificare, precum nu poti gasi niciuna. Totul este in acelasi timp ireal si real, absurd si firesc, fantastic si plat. Nici un lucru nu poate fi pus inaintea altuia, precum nicio idee nu e mai buna decat alta. De ce sa te intristezi de tristetea ta si sa te bucuri de bucuria ta? Ce-ti pasa daca lacrimile tale sunt de placere sau de durere? Iubeste-ti nefericerea si uraste-ti fericirea, amesteca totul si confunda totul. Renunta la distinctii, la diferentieri si la planuri. Fii ca un fulg dus de vanturi sau ca o floare purtata de valuri. Fii rezistent unde nu trebuie si laş unde ar trebui. Cine stie daca in felul acesta nu vei fi mai castigat? Si daca nu castigi, ce e daca pierzi ceva? Orice castig este o pierdere, precum orice pierdere este un castig. Pentru ce oamenii mai asteapta o atitudine determinata, idei precise si vorbe corecte?
           Tocmai pentru aceasta: pentru mine nu mai exista nimic. Sunt nihilistul desavarsit. Nu mai cred in nimic. Stiu ca din toate eforturile noastre nu va rezulta nimic, ca tot ce-am construit va fi distrus. Tot ce voi face va fi inutil, dar tocmai pentru aceasta ma simt imboldita sa o fac. Daca oamenii ar sti cu siguranta, ca unele acte ale lor nu vor fi platite, nici mai curand, nici mai tarziu, nimeni n-ar mai face nimic. Omul care a renuntat la orice rasplata si lucreaza pentru ceea ce e sortit pieirii, stiind ca totul va pieri, acela e singurul om vrednic de a locui impacat in acest univers. El face, dar nu pretinde ca altii sa faca pentru el; el da, stiind ca nu va primi niciodata; el aspira spre inaltimi, stiind ca nu le va atinge; el se ofera pe sine insusi si stie ca nimeni nu-i va da pretul ce i se cuvine. Adevarata noblete a omului, eroismul sau cel mai mare, consta in a sti sa traiasca chiar atunci cand toate temeiurile vietii sunt distruse in el .

                                             
                                                     Epilogue - Apocalyptica
                                                
       

6 comentarii:

  1. pasiunea absurdului e ca un mit!şi totuşi nu o să rămână aşa! noi oamenii exisăm ca să tindem spre idealuri neîmplinite!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In fiecare dintre noi exista un Sisif...in momentul in care constientizezi vesnica pendulare intre inaltari si prabusiri, inutila lupta pt idealuri "neimplinite" ajungi sa fructifici absurditatea conditiei umane...ne-am consola doar daca ne-am gandi ca tot farmecul nu sta in "tinta", ci in "calatorie".

      Ștergere
  2. Requests clupa..caci fie are clip a e unica,special in fell ei...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. poate fiecare clipa e speciala tocmai pentru ca e absurda si cinica. sau poate ca nu avem alta sansa decat sa o acceptam ca fiind unica si deosebita.

      Ștergere
  3. Cati oameni ar avea curajul sa traiasca asa ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De vreme ce toti suntem ca un verdict al luptei dintre bine si rau, fiecare din noi pare sa aiba curajul pasiunii absurdului.

      Ștergere