luni, 3 decembrie 2012

Scrisori către un tânăr romancier

 
                                         
                                               “ Te alegem viu din vântul despletitelor idei”

                
                                      

           Omul  nu este fiinţă, ci cenușă și pulbere. Nevoia lui de a se regăsi în creaţie se manifestă prin actul lecturii. Această fiinţă complexă,însetată de cunoaștere și, mai ales, de o cunoaștere a sinelui, se eliberează de frământările și de neliniștile interioare prin creaţie. A fi “liric” înseamnă a nu putea rămâne închis în tine însuţi...Poezia este astfel o escapadă tardivă a spiritelor înmărmurite de gânduri si de sentimente fataliste sau obsesive...
           Acest “visător”, în condiţia sa, susţine o muncă permanentă  cu creaţia, o luptă continuă cu sinele. Oricine poate crea, dar nu oricine este capabil să imagineze, să treacă dincolo de limitele impuse de contingenţă. Acest idealist trebuie să depășească “mimesis-ul” – “copia”- și să atingă Universul nou creat, patria celestă, prin diegeză, lucru mult mai greu de realizat : el trebuie să se impună prin propria imaginaţie, prin sensibilitatea sentimentelor unice.
          Mintea frivolă a tânărului romancier trebuie să “întreacă” realitatea trivială și să atingă “perfecţiunea” creaţiei, astfel încât Omul să fie captat de Universul posibil și în final să cunoască acel sentiment care izvorăște involuntar în suflet, sentiment ce ia naștere și se consumă: deziluzia revenirii la “suprafaţă”, adică la realitate.
         Dincolo de orice dualitate, moarte și timp, cea mai mare fericire după aceea de a iubi, rămâne aceea de a-ţi mărturisi iubirea.

   
 
                                                 


8 comentarii:

  1. Interesant, sunt incantat de ceea ce vad.

    RăspundețiȘtergere
  2. Găsesc în mărturisirea unei iubirea puternicul sentiment al unei eliberări.Ca oameni,ni s-a dat libertatea de a căuta orice mijloc pentru a scăpa de noi,din noi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar, suntem norocosi ca Marele Maestru ne-a lasat Iubirea in absolut orice e in jurul nostru: in fiecare suflet,in fiecare vers, in fiecare floare.

      Ștergere
  3. A iubi si a fi iubit, nu? :)
    Eu cred ca noi, oamenii, cei care reusim sa fim oameni, suntem ca niste pasari phoenix. La fel si dragostea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A iubi si a nu fi iubit? Ce parere ai de asta?...Dar tocmai in acest punct Phoenix renaste.

      Ștergere
    2. http://fanmetaldepressiveblack.blogspot.ro/

      ...aceasta e o iubire imposibila....iubesti pe cineva si niciodata nu vei putea impartasi acea iubire...nici macar declarativ fata de persoana iubita...de fapt ea nu stie.......motive?.....un infinit de motive ...prietenie,familie, varsta...etc.......am vazut ca iti place muzica rock...uite blogul meu ...iat blogul http://timpcalator.blogspot.ro/ e in lucru ....te invit ca membru cu drepturi depline. \m/

      Ștergere
    3. Ar fi ideal daca am putea alege de cine sa ne indragostim!
      Ador rock-ul !
      Multumesc foarte mult pentru invitatie!

      Ștergere