duminică, 6 ianuarie 2013

I s-a spus simplu: EMINESCU

 
 

           ,,Era o frumusețe! O figură clasică încadrată de niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină; niște ochi mari - la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zîmbet blînd și adînc melancolic. Avea aerul unui sfînt tînăr coborît dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.” - astfel îl descrie Caragiale  pe „Luceafărul poeziei romȃneşti”.

            Studiul critic al lui Titu Maiorescu din 1889, care,încă din liceu(cȃnd îl studiam la orele de limba şi literatura romȃnă) mie mi s-a parut  memorabil prin previziunea finală asupra destinului poetic al lui Mihai Eminescu, este  o primă încercare în critica literară romȃnească de a contura un portret moral şi intelectual al lui Mihai Eminescu: "Dacă ne-ar întreba cineva: a fost fericit Eminescu? am răspunde: cine e fericit? Dar dacă ne-ar întreba: a fost nefericit Eminescu? am răspunde cu toată convingerea: nu! Ce e drept, el era un adept convins al lui Schopenhauer, era, prin urmare, pesimist. Dar acest pesimism nu era redus la plȃngerea mărginită a unui egoist nemulţumit cu soarta sa particulară, ci era eterizat sub forma cea mai senină a melancoliei pentru soarta omenirii îndeobşte; şi chiar acolo unde din poezia lui străbate indignarea în contra epigonilor şi a demagogilor înşelători avem a face cu un simţămȃnt estetic, iar nu cu o amărăciune personală."                   
            Eminescu făcea totul cu o seriozitate şi o competenţă intelectuală ieşită din tiparele obişnuite: "era omul cel mai silitor, veşnic cetind, meditȃnd, scriind", "lipsit de orice interes egoist", toate aşezate sub semnul unei seninătăţi abstracte.
            Rememorarea unor scene de la ,,Junimea”  relevă detaşarea olimpiană cu care îşi prezenta propria creaţie, după ce lucrase în nenumărate variante la ea: "Cȃnd venea în mijlocul nostru cu naivitatea sa ca de copil, care îi caştigase de mult inima tuturor, şi ne aducea ultima poezie ce o făcuse, o refăcuse, o rafinase, căutȃnd mereu o formă mai perfectă, o cetea parcă ar fi fost o lucrare străină de el. Niciodată nu s-ar fi gȃndit măcar să o publice: publicarea îi era indiferentă, unul sau altul din noi trebuia să-i ia manuscrisul din mȃnă şi să-1 dea la «Convorbiri literare»".  Versurile lui Eminescu arată "profunda lui emoţiune asupra începuturilor lumii, asupra vieţei omului, asupra soartei poporului romȃn."
           Poeziile celebrului poet romantic sunt străbătute de un fior transcendent, pentru că descoperă, în mod obiectiv, un adevăr esenţial asupra amorului, asupra realitaţii naturii sau a simţămȃntului naţional.  Eminescu valorifica "povara suferinţei mute prin farmecul exprimării".Astfel, concluzia criticului nu poate fi decȃt una singură, remarcabilă prin adevărul ei de necontestat, confirmat peste timp: "Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cȃt se poate omeneşte prevedea, literatura poetică romȃnă va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui, şi forma limbei naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire pȃnă astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veştmȃntului cugetării romȃneşti."
            În ceea ce mă priveşte, cea mai mare dezamăgire, dacă îmi este permis un termen ca acesta, cea mai mare dezamăgire rezidă în faptul că marele nostru poet nu a lăsat posterităţii destul material care să vorbească despre omul Eminescu. Dar, cum mă gândeam mai curând, Eminescu trebuie  simţit  prin  piele,  să-i  atingi  poezia cu cele zece degete ale mâinii, altfel, e în zadar. În fond, o lecţie pe care am învăţat-o citindu-l (deşi nici termenul acesta nu ştiu cât de concret şi de corect exprimă experienţa eminesciană) este că orice zid este, de fapt, o uşă.  Cu toate acestea, se găsesc fragmente, ca cel pe care am să-l citez aici, în care îl regăsim pe Eminescu scriind rânduri ce nu erau menite posterităţii, caracterizate printr-o tulburătoare sinceritate:

 
          La 20 de ani mi-am împins trufia până a mă crede “geniu pustiu”, neputând adânci, tinerii înlocuiesc intensitatea prin extensiune şi putreziciunea gândirii, prin divagaţiune. Nici o notaţie exactă, ci numai găunos patetic romantic; demoni, îngeri şi genii; eroi frumoşi, perverşi şi diabolici; femei divine, bolizi de basme pueril. Pe mormântul tinereţii aruncam cei mai poetici trandafiri ai amintirii; pentru ce, deci, scuturându-şi giulgiul, s-a mai înălţat pentru mine palidul sol al dureroasei mele dezorientări literare?




 

 

 
         

12 comentarii:

  1. Cred ca de la Eminescu "ni se trage tuturor".
    Sensibilitatea de care dai dovada in cuvintele pe care le asterni pe hartie , au rolul de a tamadui multe suflete ranite .
    Din punctul meu de vedere ( ca tot se poarta acum la examene acest stil ), dai dovada de mult patriotism si pentru asta , nu pot decat sa te felicit.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ne plecăm cu veneraţie trupul, căci dincolo de moarte, sub pleoapele somnului său veșnic se adună toate tainele căutării: răsfoim și căutăm cuvinte magice pentru a slăvi eternitatea Luceafărului.
    Valoreaza enorm pentru mine consideratia ta. Nu mi-am propus altceva decat sa incerc "sa plang lacrimile celor care n-au putut sa intalneasca stelele" si singura bucurie ar fi daca s-ar regasi si ceilalti in ceea ce scriu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Superba postarea, cred ca era cazul sa ne mai amintim de acest "mare" om al Romaniei.
    Prima poezie pe care am citit-o a fost "Ce te legeni?", prima poezie de care m-am indragostit a fost "Luceafarul", am crescut cu opera acestui mare artist.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De dincolo de calendar, anotimpuri şi vârste, Eminescu este steaua noastră solară. Cu toate că "Vremea trece, vremea vine", totul moare și iar se naște, el, "biet chip de lut", a trecut pragul eternităţii rămânând unic.

      Ștergere
  4. Stii, cand eram in generala obisnuiam sa il sarbatorim in fiecare an... acum, la liceu, ne aducem aminte de el asa, in treacat, in afara de orele de literatura in care ii studiem opera. E trist cand imi zboara gandul la perioada in care a trait, cat de putin era cunoscut si apreciat, dar si mai trist poate ca este acum, cand multa lume pare sa-l fi uitat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    2. Da, e un adevar cumplit.Cu toate astea, eu am speranta ca Eminescu se afla undeva in fibra noastra sufleteasca prin sensibilitatea, patriotismul si pasiunea de care a dat dovada in intreaga sa opera.

      Ștergere
  5. Servus!
    Abia acum sunt cu adevarat "onorat de vizita"! Nu a fost numai politete in salutul de pe blogul meu, a fost (este) si adevar, orice vizita ma onoreaza! Dar acum e altceva pentru ca este onoare plus mirare. Am citit postarile pana aici si am deschis si comentariile, nu pot sa trec pe langa Eminescu asa, ca pe strada, fara sa ma uit nicaieri... Am fost un indragostit de Poet! Ca orice tanar! Nu mai sunt, pentru ca am trecut de etapa fiorilor, am incercat sa il inteleg (de, nebunia tineretii), apoi m-am inclinat in fata staturii colosale, acum incerc sa il accept la modul einsteinian, nimic nu trece pe langa El fara sa fie atras, atat de mare e forta gravitationala...
    In usoara contrazicere cu tine, Eminescu depaseste Poetul tocmai prin statura de Om, el nu isi aroga meritele poeziilor scrise, el scrie pentru ca simte, pentru ca traieste pentru cei din preajma, tocmai opara sa umana (politica, articolele din ziare) detasandu-l net de orice semen contemporan sau eoigin! Ca poet a fost favorizat de Maiorescu, pentru ca Macedonski a scris mai mult, mai frumos, mai elaborat, mai sensibil, mai profund, mai... corect, daca vrei! Un poet rafinat! De ce a fost preferat Eminescu? Unul era "grec", unul era "slav"... Varianta nationalista pica! Eu cred ca a invins incarcatura de originalitate, de simplitate in rostire, Eminescu este un taran prin domeniul de inspiratie, prin vocabular, prin exprimare! Un taran frumos, curat la suflet, luminos in privire! Macedonski era "boierul scolit", Eminescu era puritatea nationala! I s-a oferit sansa de a zbura si nu a dezamagit, s-a oprit pe Luceafar, tara lui!
    Nici Arghezi nu e de ocolit cu privirea! Are multe piscuri cel putin comparabile cu Eminescu si este, exact cum spui, un adevarat "inginer al cuvantului" si tot "taran de-al nost`"... Si laborios in activitate, si cu o gama de experiente omenesti greu de inteles...
    Ne este greu sa comparam pe altcineva cu Poetul!
    Paunescu nu a scris, pur si simplu a curs precum Dunarea umflata de ploi si de topirea zapezilor, o inundatie permanenta... Grea sarcina va avea cel ce va indrazni analizarea operei! Pentru ca e "de langa noi", pentru ca vorbeste ca noi, cu noi, la televizor, ne e greu sa il comparam cu icoana literaturii, un sfant pur si simplu prin adoratie, Eminescu! Lucrurile mari nu se vad de aproape!
    Gata, am scris cam mult!
    Toate postarile tale, la cea de azi pana aici, m-au surprins prin slefuire...
    Cine esti si cu ce te ocupi?
    Onorat, cum ziceam!
    Week-end placut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ups!
      eoigin! = epigon! :)

      apropo, de ce nu scoti parola aceea? e obositoare...

      Ștergere
    2. Va multumesc din suflet pentru aceste cuvinte mari, emotionante si edificatoare...Luceafarul este si va ramane steaua noastra solara.
      Muntele incepe de jur imprejur si nu are poteci. Unde nu te poti urca te uiti si te multumesti cu cateva imagini vaporoase. Daca as ravni sa agat de constelatia lui Eminescu o lumina ar fi o neinchipuita indrazneala. Constelatia fuge mereu, se departeaza. Cine ar putea sa o ajunga? …
      Ma numesc Adina, am 21 de ani, sunt studenta la Economie, insa marea mea pasiune pentru iluzia cuvintelor ma va tine prizoniera pentru vesnicie in labirintul magic al creatiei.

      PS: Sunteti prima persoana care imi semnaleaza probleme in ceea ce priveste accesarea. Nu stiu exact la ce parola va referiti, tocmai de aceea v-as ruga sa-mi furnizati anumite detalii in acest sens, pentru a solutiona problema daca imi e cu putinta.
      Multumesc pentru tot! O seara minunata sa aveti!

      Ștergere
  6. De "verificare" e vorba, eu cred ca ingreuneaza comunicarea cu alte persoane! Nu inseamna ca am dreptate! :)
    Duminica placuta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am incercat sa rezolv si aceasta problema!
      O saptamana frumoasa va doresc !

      Ștergere