Iubiţi-vă pe tunuri !

                                       

                                “ Orice obstacol are în el şi bucuria omului care-l va depăşi ”

                                                                                           

            Oare toată pasiunea nebună din noi nu este atȃt de puternică încȃt, în culmea celei mai groaznice deznădejdi, să ne avȃnte în conştiinţa propriei noastre misiuni?

            Viaţa nu e un spectacol şi nici un joc. În lumea în care unii mor fără să fi cunoscut victoria, în care  unii se sacrifică din disperare, iar alţii urcă din iubire toată scara renunţărilor, în această lume în care nedreptăţile sunt eterne, în suferinţele arzătoare şi infinite, mai putem zâmbi şi ne mai putem juca, mai avem dreptul să facem numai consideraţii?  Nu-ţi vine mai bine să renunţi la cărţile pe care le citeşti, la toate ideile de bibliotecă, la gânduri şi la visuri, pentru a te înregimenta într-o cruciadă împotriva tuturor nedreptăţilor umane, împotriva a tot ceea ce a rezultat din obrăznicia şi ignoranţa omului, împotriva a tot ce nu e puritate, dezinteresare şi eroism? Astfel, ar trebui sa fim treziţi de o pasiune nebună pentru tot ce e pur şi nefalsificat, să plecăm într-o cruciadă împotriva putregaiului uman, împotriva tuturor idealurilor moarte care ne înăbuşă elanurile şi împotriva tuturor formelor care apasă misiunea noastră.

            Dar ce sa mai spui despre o ţară în care distincţia pare că se măsoară după gradul de neparticipare? ! Dacă romȃnii nu vor recȃştiga inocenţa participării la lucruri şi acea sensibilitate faţă de fiinţă, ei vor continua a crede că trăiesc, cȃnd în realitate nu ştii dacă se tȃrăsc sau plutesc.

            Am disperat prea mult pentru a  nu  ne consuma în flăcările unei credinţe.

            De altfel, de ce să nu fim mȃndri de frenezia noastră, de apocalipsul nostru intern, de pornirea noastră pasionată ,de ardoarea noastră eroică ? De ce să nu ne bucurăm cȃnd văpăile dorinţelor noastre de sacrificiu înving tristeţile, bolile sau măruntele noastre resemnări ? Renunţări, da ! dar nu resemnări. Cine  renunţă  înseamnă că are prea mult de dat; cine se resemnează n-are nici măcar ce primi !

                                         

 (Manifestările din Piaţa Universităţii, ianuarie 2012)