luni, 14 ianuarie 2013

Lumea devine vis, visul devine lume

                  
                                          “Noi suntem din plămada din care sunt făcute visele.
                                            Şi scurta noastră viaţă o întregeşte-un somn” 
                                                                                               Shakespeare 

        
                                                 
           
                    
            Viaţa pare într-adevăr un vis, dar e de o concreteţe extraordinară. Ea nu se naște odată cu timpul, ci mai ales odată cu spiritul, este o barcă ce poartă omul pe ape la nesfârșit, după bunul plac, după propria voie. Se aseamănă cu pânza lui care cuprinde imagini în linii, curbe, în valuri. Totul depinde de cum dorește Omul să o vadă. Fiecare făptură se dovedește a fi jumătate zeu, jumătate om. În definitiv, e alcătuit din trup și din suflet. Şi pentru ambele trebuie să trăiască. Dar decizia dacă vrea să se împlinească spiritual ori ontologic în mai mare măsură îi aparţine.
            Dacă dorește să-și vadă propria existenţă “printre lacrimi ”, întocmai cum se întâmplă în "Livada de vișini” a lui Cehov, adică să-și acopere privirea de un val de ceaţă sau să privească prin culori pure, lipsite de ambiguitate sau tonuri neutre este de asemenea decizia lui. Poate că fiecare face parte din visul altcuiva, poate că destinul fiecăruia nu face altceva decât să reitereze, sub o formă sau alta, destinul omului care își caută locul în sine, în lume, în Univers. De n-am fi mai mult decât indivizi unici, de s-ar putea într-adevăr să fim scoşi cu desăvârşire din lume cu un singur foc de armă, nu ar mai avea rost să istorisim poveşti despre cum iubim, cum ne  târâm către Cer, către sine, către pereţi şi către ferestre, către toate iluziile pe care nu mai avem chef să le trăim atunci când devin realitate, despre faptul că putem uda trandafirii cu lacrimile noastre doar ca să simţim înţepătura dureroasă a spinilor şi sărutul vindecător al petalelor, despre timpul care “se subţiază”, ca o clepsidră foarte strânsă în talie, despre pământul care, ca un cub de zahăr, se topeşte într-o cafea mult prea caldă sau mult prea rece. Ca toate loviturile pe care le primim.   
           E vorba de un paradox.  Fiecare ştie că, odată intrat în mirifica lume a visului şi odată confundat cu ea, fie şi pentru un singur moment, nu se va mai întoarce acelaşi. E un drum fără ieşire pe care totuşi intrăm de bunăvoie. Să fie într-adevăr ceva atât de tragic pierderea aceasta a fostei personalitaţi, să fie oare un sacrificiu ?  Sau este una dintre acele minuni zilnice, aproape insesizabile, spre care te poate ghida  aripa lipsită parţial de pene a îngerului căzut, care se uită la tine şi îşi vede trecutul ca într-o agendă ? ....

                                            

                                 

                                 

                                  

24 de comentarii:

  1. Iti citesc gandurile , si regret ca nu au fost ale mele .
    Iti urmaresc povestea si am impresia ca am intrat deja in basmul tau.
    Doar ca , eu , nu pot fi , decat iluzia unui vis neimplinit.........

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A visa, asta-i fericirea, a aştepta, asta-i viaţa. Dar daca ai curajul sa-ti arunci visele în spațiu, asemenea unui zmeu, niciodată nu vei ști ce iți vor aduce înapoi: o viaţă nouă, un prieten nou, o dragoste nouă, o țară nouă(indiferent daca se implinesc sau nu intr-un plan real).Mie mi-e frică sa-mi îndeplinesc visul şi pe urmă să nu mai am nici un motiv să trăiesc.

      Ștergere
  2. O viziune foarte interesanta. Visele fac parte dintr-o lume paralela in viziunea mea, spiritul este calator si nu se poate supune regulilor umane si intradevar ne-am dori sa traim uneori in vise, daca nu cumva asta chiar facem. Foarte frumos !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Apreciez.
      Lumea viselor este insasi lumea eternitatii.
      Mie insa, mi se intampla destul de des sa fiu tentata sa confund visul cu realitatea:pare mult prea ispititor, dar imi si asum riscurile totodata.

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Contemplare,lupta,hazard,simulacru,indragostire,vartejametitor..un VIS in care fiecare trebuie, cu sanse si riscuri, sa-si afle locul.

      Ștergere
  4. Pacat ca lumea viselor nu ne tine captivi pentru mult mai mult de-o noapte pentru ca realitatea,adesea,e mult mai furtunoasa...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Putem ramane infipti in realitate si totusi sa nu pierdem din vedere Idealul,Visul, Tinta suprema. Pentru asta exista reveria ,arta, pasiunea.

      Ștergere
  5. Scrii minunat si acum ca ti-am gasit blogul pot spune ca "abuzez " de el , il citesc si recitesc mereu. Un fir nesfarsit de pareri diferite, dar care in esenta sunt aceleasi cu privire la viata .
    Viata este un mister si o minune . Destinele noastre impletite si legate unii de altii formeaza viata , fiecare alegere ii atinge pe cei din jur .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt incantata ca-ti place.Sper sa "abuzezi" in continuare.

      Ștergere
  6. Cu siguranta ! Iar eu sper sa scrii in continuare , sa nu uiti de cititorii tai devotatati , care "abuzeaza" de profilul tau :)) .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru asta, te asigur de toata pretuirea si recunostinta mea. Atata vreme cat ceea ce "vedem" nu se apropie de perfectiunea idealul nostru, nu cred ca avem dreptul sa ne oprim din scris.

      Ștergere
  7. Postarea ta legată de vis mă duce cu gândul la opera "La țigănci". Mai ales că ai subliniat faptul că odată ce ai pătruns în lumea viselor, când te trezești nu mai ești aceeași persoană. Poate că prin intermediul lor acumulezi noi trăiri, acestea în fond contribuie treptat la maturizarea noastră. Cred că visele au rolul de a ne iniția, dar în același timp, prin intermediul lor trăim ceea ce niciodată nu vom putea trăi în lumea reală.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E minunat ca ai facut legatura: "Atunci sa stii ca iar a stat ceasul", ii spune baba-Cerber la usa bordeiului. Visul apare ca o iesire din temporalitate, ca o initiere. Asta e motivul pentru care suntem intr-o continua schimbare.

      Ștergere
  8. Chiar discutam acum ceva timp cu o persoana foarte draga mie despre lumi. Da, despre cum fiecare are lumea lui, realitatea lui. Cum se lupta fiecare individualitate de a-si separa lumea, de realitate. Realitatea... care tot de noi e creata. Nici macar realitatea nu e reala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Suntem o infinitate de vise...Omul nu e altceva decat o iluzie perfect inutila.

      Ștergere
  9. senzatia disparitiei lumii, ca realitate limitativa, obiectiva, ne afunda in reverii, astfel, caracterul dihotomic patrunde in dimensiunea ontologica menita sa-l detaseze de tot si de toate.... si daca melodia din fundal insufla starea muzicala ca un haos placut, ale carui ameteli sunt beatitudini si ale carui ondulatii sunt incantari, atunci omul traieste pe ritmul propriului cantec pret de cateva clipe..
    visele din starea de somn paradoxal provin din realitatea traita

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Insa uitam adesea că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putinţă în mintea noastră şi că, în urmă, toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sunt decât creaţiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivităţi, iar nu lucruri reale.
      Viaţa-i vis.

      Ștergere
    2. asa-i!
      apropo, nu am mentionat, tare frumos scrii!!

      Ștergere
    3. Conteaza enorm pentru mine aprecierea ta.
      Iti multumesc !

      Ștergere
  10. Bună ziua Holy Sinner,
    noapte buna,
    Mi-a placut postarea ta,
    video este frumoasa ...

    Multumesc pentru vizita
    Vă doresc o noapte de Valentine frumos lui!
    o mare imbratisare

    (Sper că ați înțeles mea comentariu)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ariel, iti multumesc! Apreciez efortul! O noapte magica sa ai!

      Ștergere
  11. Viata mi se pare mai mult gri decat roz...Cel putin asa e la mine.
    Scri frumos. :)

    RăspundețiȘtergere