duminică, 17 februarie 2013

Donjuanismul

                                          
                                                      " Speak softly, Love ! "
 
                                        
 
         Dacă ar fi suficient să iubim, totul ar fi mult prea simplu. Dar, cu cât iubim mai mult, cu atât se amplifică şi absurdul ... Şi cât ne intrigăm (sau ne amuzăm, cu acel râs complice care umileşte ceea ce admiră) de cuvintele lui Don Juan şi de fraza, mereu aceeaşi, pe care le-o serveşte tuturor femeilor. Dar nu din lipsă de iubire aleargă Don Juan din femeie în femeie. Dacă părăseşte o femeie, nu înseamnă deloc că n-o mai doreşte. O femeie frumoasă e întotdeauna dorită. Dar el doreşte o alta, ceea ce nu-i acelaşi lucru. Astfel, Don Juan n-are în gând să „colecţioneze"femei, ci el epuizează un număr cât mai mare şi, o dată cu ele, şansele sale de viaţă: a colecţiona semnifică a fi capabil să-ţi accepţi trecutul. Însă, el refuză regretul, ca pe o altă formă a speranţei.
        Iată „crima” lui şi înţelegem acum de ce oamenii care cred în lumea de apoi şi în eternitate invocă pedeapsa asupra sa, el ajungând la o ştiinţă fără iluzii, care neagă tot ceea ce ei afirmă: cunoaşte  iubind şi epuizând , cucerind şi posedând .(De altfel, există o semnificaţie profundă în cuvântul „a cunoaşte" aflat la loc de cinste în „Cântarea Cântărilor” din Scriptură, denumind actul dragostei.)
         Aşadar, tocmai fiindcă iubeşte femeile cu aceeaşi pasiune şi ardoare şi, de fiecare dată, cu toată fiinţa, simte nevoia să  repete  această dăruire.  De aici derivă şi speranţa fiecăreia de a-i da ceea ce nici una nu i-a mai dat. Dar, de fiecare dată, femeile se înşeală amarnic şi reuşesc doar să-l determine să simtă necesitatea acelei „repetabilităţi”. „În sfârşit, jubilează una dintre ele, ţi-am dăruit dragostea!"...De ce să rămânem uluiţi cînd Don Juan îi răspunde zâmbind  ironic: „în sfârşit? Nu, ci doar o dată mai mult."  
        Spuneţi-mi voi, oare de ce trebuie să iubim rar, pentru a iubi mult?


                                       
 

36 de comentarii:

  1. De ce trebuie sa iubim rar , pentru a iubi mult? Pentru ca si dragostea , ca atatea lucruri , este un lucru pe care il vrem cand nu il avem . Cu cat iubim mai des, cu atat iubim mai putin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Cu cat iubim mai des, cu atat iubim mai putin"...
      N-ar trebui sa uitam asta. Sufletul e un foc ce sufera daca nu arde in iubire cu flacari mari.

      Ștergere
  2. Totul variaza de la o persoana la alta, sunt niste adevaruri general valabile la barbati sau la femei, dar acest "Don Juan" are probleme grave de personalitate, un barbat fara probleme de personalitate s-ar aventura intr-o relatie pana la capat pentru ca are siguranta ca nu si-a iesit niciodata din mana. In concluzie barbatii de tip "Don Juan" sunt mai mult sau mai putin frustrati din anumite motive, pentru ca absolutul in orice femeie il vezi la inceput, apoi nu mai e accesibil partenerului, cine il poate vedea o va face, cine nu il va cauta nebuneste la fiecare in parte zadarnic, pentru ca acel absolut era unde el nu cauta.

    p.s. am raspuns la intrebare mai sus si am si modelat intrebarea pentru ca nu sunt suta la suta de acord cu ea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bogdan,raspunsul tau este unul legitim pentru ca esti tanar si indragostit.Eu nu incerc sa le iau apararea
      "Don Juanilor", dar am renuntat sa cred ca e vorba doar de niste simple frustrari:cei tristi in dragoste au 2 motive:igonranta sau speranta..."Don Juan" stie si nu spera.

      Ștergere
  3. Acelasi lucru ma intreb si eu. N-am habar de ce, sper sa aflu. Eu iubesc des si mult.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si e o iubire care desavarseste sau care reduce totul la absurd? Cum reusesti asta, fara sa-ti pierzi identitatea?

      Ștergere
  4. "cu cat iubesti mai des,cu atat iubesti mai mult" ..asta cred eu..pentru ca de fiecare data am pus mai mult suflet,mai mult ..pentru mine ultima oara a fost ultima oara cand am iubit cel mai mult.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dostoievski spunea candva ca "intamplator, oricine poate iubi"...Eu cred ca iti trebuie vocatie pentru a iubi "des si mult", fara dependenta si pierdere de sine.

      Ștergere
  5. O tu Prometeu, titan intre titani si om intre oameni.. Don Juan, e excelenta visurilor voastre, toata lumea il acuza cand el este nevinovat. Doar O.Paler ne deschide mintile incuiate "Paradis fara sarpe - Pledoarie rostita de o femeie la procesul lui Don Juan"- Calomnii Mitologice
    "El, Don Juan, isi face loc in golul creat de ceea ce nu le oferiti voi, barbatii, femeilor.
    Barbatii isi imagineaza ca femeile exista pentru a fi ei fericiti."
    "Si cati amanti cu mai putin noroc i-au purtat pica. De fapt, sunt convinsa ca orice barbat tresare cand aude fluieratul lui, devenind fie gelos, fie banuitor. Nu cumva vrea sa-i seduca, in clipa urmatoare, consoarta sau amanta?"
    "Incercati sa fiti sinceri, onorati domni. Care dintre dumneavoastra ar refuza sa aiba succesul la femei de care s-a bucurat Don Juan? Vad ca taceti. In schimb, nu va dati inapoi sa-l incarcati cu pacate, vrand sa jucati comedia sotului fidel sau a amantului statornic. Ziceti ca Don Juan este un obsedat jănual, un desfranat, un maniac al seductiilor, un nerusinat, care-si permite sa puna in centrul ideilor despre viata un pat, sfidand si cerul, un escroc al aventurilor amoroase. Rosi de invidie sau de resentimente, barbatii l-au acoperit cu toate ocarile posibile. L-au socotit un vanator de fuste, un amant marsav, care o sterge dupa prima noapte de dragoste, o canalie cu probleme metafizice sau, pur si simplu , un porc. L-ati ingropat in teorii calomnioase. Si nu v-a trecut niciodata prin minte sa va interesati, macar din curiozitate, ce parere are o femeie despre el. Spune-ti-mi, ati intalnit printre denigratorii lui Don Juan vreo femeie? Mi-ati putea da un singur exemplu din care sa rezulte ca femeile s-au pronuntat, o data, si ele in legatura cu Don Juan? Observ ca taceti in continuare. Femeile v-au lasat pe dumneavoastra, barbatii, sa-l judecati in fel si chip. Ele au avut - si au - alta treaba. Sa-l viseze sau sa-l regrete. Eu sunt, cred, prima femeie care-si ingaduie sa rupa tacerea."

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O,tu,Tlaloc,zeitate ancestrala ce aduci ploaia peste fire, ai inteles fara sa blamezi: vocatia lui este aceea de a seduce !Nebunul asta e un mare intelept: el i se potriveste lui Faust, care a crezut indeajuns de mult in Dumnezeu pentru a se vinde diavolului.
      Dar oamenii injosesc intotdeauna maretia care insulta!

      Ștergere
  6. Pentru a gasi fericirea langa un barbat trebuie sa-l intelegi mult si sa-l iubesti putin . Eu nu stiu sa iubesc putin ...

    RăspundețiȘtergere
  7. Cred ca iubim rar, ca sa iubim mult, sa nu iubim des si putin. Iubirea se simte cu toata fiinta si integritatea sufletului..doar atunci cand iubim mult.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Perfect de acord! Si cum am specificat mai devreme:
      sufletul e un foc ce sufera daca nu arde in iubire cu flacari mari.

      Ștergere
  8. Iar gradarea iubirii? Multa,putina...Ar trebui sa ne intrebam daca a iubi putin mai inseamna a iubi. Ar trebui sa avem o definitie. Or,noi numai definitii nu avem.Iar daca avem,ne bazam pe propriul suflet.
    Ceea ce Don Juan face este sa-si esentializeze iubirea in mod egoist.Iubirea lui este iubire in propriile definitii. Ceea ce Don Juan ofera este afectiunea atat de mult dorita de femei. Este egoist,ofera doar celor frumoase. Dar...oare noi nu iubim egoist? Iubim ceea ce ne place,ceea ce ne atinge sufletul printr-o aparenta frumusete,de orice tip.
    Asadar...Ar trebui sa invatam sa separam iluzia "dragostei" de dragoste si sa ne evaluam asteptarile. Poti iubi.Atat. Fara gradatii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum spune a doua porunca de la Delfi "Nimic prea mult"
      Iubirea are masura?
      Don Juan nu este egoist pur si simplu a oferit o singura noapte femeilor, o aventura si un bilet de adio. din cele 1003 de femei care i-au gustat clipa fericirii ai auzit-o pe vreuna sa se planga?
      putem iubi si fara iluzii trebuie doar sa nu devenim Don Quijote si daca am deveni am avea nevoie de un scutier!

      Ștergere
    2. Oana, si eu mi-am pus problema conflictului dintre cantitate si eficacitate si mi-am amintit tocmai despre ceea ce scria TLALOC despre oracolul de la Delphi: "NIMIC PREA MULT".Cred ca ar trebui sa meditam la asta.Si da,in felul lui, poate ca Don Juan e egoist,insa exista oameni facuti sa traiasca si oameni facuti sa iubeasca.Pasiunea ne invata ca numai iubirea contrariata este vesnica.

      Ștergere
    3. P.S: Ador cand exista controverse si o diversitate a opiniilor. Asta am si urmarit cu acest articol, desi am primit multe critici, pentru ca am abordat acest subiect.Cand voi nu cadeti de acord in legatura cu ceea ce e scris, eu sunt in perfect acord cu mine insumi.

      Ștergere
  9. Criticii sunt niste bufoni... Simona stie mai bine acest lucru!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Trollface..Hai sa nu plangem si noi totusi: critica ramane pana la urma o forma de autobiografie.Si apoi, nu e atat de usor sa intelegi o psihologie atat de contrariata ca "Don Juan".(paradoxal e ca aceste critici provin din partea "masculilor", ceea ce confirma spusele lui Paler din fragmentul citat de tine.):))

      Ștergere
  10. "De critică mi-e scârbă! Cunosc simbolul vorbii.
    Posteritatea dreaptă mă judece ș-acuze!
    Surâsul să se stingă pe veștedele buze:
    N-aud acorduri surzii, nu văd scânteia orbii!

    Eu singur!... ș-apoi chorul întreg de nouă muze!
    Cu glasul invidiei să croncănească corbii,
    Eu am să strig, felibru trufaș,urbi et orbi
    A voastră larmă poate d-abia să mă amuze!

    Mă duc în mantia-mi largă înfășurat ca Dante:
    Când tactu-l bate-Apollo, maestrul meu divin,
    Viața-i sinfonie, amorul - sfânt andante...

    Eu cânt! Ce-mi pasă mie! Nu știu de unde vin,
    Nici unde merg: traduc doar-un cântec din senin
    În rime simboliste și abracadabrante!"

    Criticilor mei de I.L. Cragiale

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Caragiale a fost un geniu urias. N-am mai citit de mult timp aceasta poezie in care razbeste ironia tipic caragialiana..E dureros ca majoritatea romanilor au habar doar de opera sa ca si dramaturg indeosebi, ignorand arta sa poetica absolut originala si remarcabila.

      Ștergere
  11. Apropo, as fi bucuros sa vad cum il tratezi pe Salvador Dali :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-mi vine sa cred ca l-ai invocat pe excentricul si megalomanul Dali.(El si Magritte sunt pictorii mei preferati, chiar daca ma intriga uneori multiplicitatea interpretarilor pe care le pot atribui unui tablou de-al lor.)
      In "Jurnalul unui geniu", Dali chiar recunoaste ca nu e "sanatos la minte", dar tocmai atitudinea boema si dulcea lui nebunie sunt cele care farmeca.
      Ar fi o reala provocare sa incerci sa-l analizezi, sa-l intelegi sau sa scrii despre el:)

      Ștergere
  12. In cazul meu iubesc mai mult atunci cand iubesc mai rar.Daca as iubi prea des,ma rog daca as avea mai multe relatii intr-o perioada mai scurta de timp nu as ajunge sa iubesc in profunzime persoana de langa mine,ar fi ceva superficial.Pe cand daca ma axez pe o singura relatie,reusesc sa duc la superlativ iubirea respectiva.
    Intotdeauna am mers pe zicala"Putin,dar bun!"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu tot pe zicala asta am mers probabil... sau poate odata cu maturizarea devii mai echilibrat.

      Ștergere
  13. De ce trebuie sa iubim mai des sau mai rar, mai putin sau mai mult?Cred ca noi ne impunem conceptele acestea.Eu cred ca iubesti o singura data.Si nu mai mult sau mai putin.Iubirea nu este un sentiment limitat in valori.Cand iubesti nu te vei mai putea gandi ca o vei mai face si o urmatoare data .Cand s-a terminat o relatie nu "s-a intamplat" si nici nu a fost "din cauza lui/ei" .Eu cred ca ceea ce a fost intre cei doi nu a fost iubire.Cand iubesti , nu exista final.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu cred ca iubesti doar o singura data si spun asta gandindu-ma la iubirile care nu-si pot gasi desavarsirea, impartasirea si implinirea in aceasta lume.Insa, cred ca adevarata iubire nu se pierde, nu moare, ci doar se "redirectioneaza", pentru mine existand o diferenta intre Iubire( care este mereu unica, esentiala) si obiectul iubirii:
      Dragostea este eterna, efemeri sunt doar cei care o poarta.

      Ștergere
  14. Sunt si eu pe aicisha..Eu cred ca iubirile in sine nu sunt traite la fel cu aceeasi intensitate.Fiecare are o poveste diferita,o derulare a evenimentelor mai lenta sau mai exploziva.Depinde de modul in care se inteleg cei doi:> Si cati fluturasi iti provoaca persoana de langa tine!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam asta cred si eu: nu poti iubi o singura data in viata( si nu pentru ca nu ai vrea, ci pentru ca fatalitatea ti-e dusman), dar esti uneori nevoit sa-ti "redirectionezi" iubirea si s-o manifesti sub forme si la intensitati diferite.

      Ștergere
  15. Pentru ca nu tot ceea ce numim si credem ca este iubire chiar e iubire. Tind sa cred ca ceea ce e "rar" in viata noastra exista cu adevarat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ceea ce e rar,dar si ceea ce e inaccesibil, uneori chiar imposibil: iubim intotdeauna ceea ce ne lipseste.

      Ștergere
  16. Ce bine că iubim rar. Ce bine că nu abuzam de această trăire. Așa știm să o prețuim cu adevărat atunci când ne este dat să o întâlnim.

    RăspundețiȘtergere
  17. Daca iubim o persoana inseamna ca ea ne completeaza in asemenea masura incat nu mai e nevoie de o alta. Dar lui Don Juan ii este foame, este foamea aceea disperata determinata de neimplinire.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lucrurile sunt mult mai complicate decat par.Nu din lipsa de dragoste alearga el din femeie in femeie, ci pentru ca are prea multe de daruit.Si sa fim sinceri, Iubirea e eterna,doar "subiectii" ei sunt trecatori !

      Ștergere