sâmbătă, 9 februarie 2013

Oase plângând


                        ” Ai căutat cea mai grea povară și atunci te-ai regăsit pe tine însuți.”

                             

       Dacă e valabil  că unicele paradisuri sunt cele pe care le-am pierdut, atunci ştiu cum să denumesc acest sentiment compulsiv şi inuman  care-mi domină  astăzi ȋntreaga fiinţă : acele clipe se întorc, duioase, calme şi grave, la fel de pregnante, la fel de copleşitoare - poate pentru că e noapte, poate pentru că e ora cea tristă şi pentru că un fel de dorinţă difuză, incertă pluteşte în văzduhul nocturn... Fiindcă din acele momente  pe care le invoc din abisul uitării s-a conservat mai cu seamă amintirea intangibilă a unei trăiri divine , a unei clipe ȋnlănţuite ȋn povara eternităţii... Iubim suavitatea debordantă a  unui gest, idealul ochilor ȋn care ne adâncim, modul în care farmecul şi delicateţea unei flori se potriveşte ȋntr-un peisaj... E singurul lucru veritabil în mine, dar o aflu întotdeauna prea târziu. Cineva mi-a spus odată: „E atât de greu să trăieşti". Şi încă îmi amintesc de tonul acelor cuvinte. Altădată, el mi-a reproşat lamentabil: „Cea mai mare greşeală rămâne  aceea de a-i face pe ceilalţi să sufere". Când totul s-a sfârşit, s-a stins şi pofta de viaţă. Oare asta să fie fericirea ?
       Meditând nostalgic asupra amintirilor, învăluim totul în acelaşi veşmânt discret, iar moartea ne apare ca un fundal în tonuri stinse. Ne aplecăm îndelung asupra noastră înşine. Ne conştientizăm suferinţa şi ne iubim şi mai mult. Da, poate asta e fericirea: (com)pasiunea faţă de propria noastră nefericire.

                               

62 de comentarii:

  1. Foarte frumos. Iar melodia ... superba .

    RăspundețiȘtergere
  2. Existenţa noastră,se rezumă doar la "a fi".Existăm,uitând să trăim cu adevărat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da...marea taina a existentei nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti.

      Ștergere
  3. " ..iubim suavitatea debordantă a unui gest, idealul ochilor ȋn care ne adâncim.. "
    .cat de frumos spus, intr-adevar, idealul ochilor in care ne adancim. de ce ne adancim intr-un ideal? de ce sortim esecului prin imaginea idealului ?? ? ... :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru ca fara ideal nu se poate trai, fara ideal nu se poate iubi, fara ideal nu se poate muri.

      Ștergere
    2. hmm' ..am sa mai ma gandesc la aceasta idee. :)

      Ștergere
  4. Hola, genial pasar por tu blog, es bien interesante, un gusto estar aquí, te invito cordialmente a visitar el Blog de Boris Estebitan y leer un poema cómico mío titulado “El baile de Snoopy”

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Muchas gracias tambien por la visita y te espero siempre.Estoy muy encantada de tu presencia aqui..y te prometo que voy a visiter tu blog y voy a leer el comico poema. Un buen dia !

      Ștergere
  5. cand iubesti ...totul e roz pentru noi , iar cand
    aceasta "stare "pleaca , griul ne inconjoara ca un uliu ce simte prada.
    Chiar de vrem , atunci cand ne-am eliberat fara voie de iubire sa mai putem privi ca inainte , si tot nu vom reusi .
    Asta este marele misterl al vietii" Nu putem fi doi , in acelasi timp...........

    RăspundețiȘtergere
  6. Genial. Pot sa spun ca imi aminteste oarecum de Oda(in metru antic) a lui Eminescu. La sfarsit nu-ti mai poti dori decat impacarea cu sine. Scrii frumos. Si e si mai frumos faptul ca simti ceea ce scrii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici nu stii cat ma bucur ca-ti place!
      Btw, dintre toate poeziile Luceafarului , "Oda(in metru antic)" e preferata mea.

      Ștergere
  7. Fiecare simte o nevoie bolnava de a face rau pentru a se simtii bine adesea. Fericirea eu o dobandesc doar prin dragoste, altfel nu stiu sa fiu fericit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Esti un suflet "norocos".Daca stii mereu sa-ti pastrezi iubirea, esti salvat.

      Ștergere
  8. Multumesc mult pentru sustinere!
    Referitor la articolul tau, deseori m-am gandit si eu la lucrul asta, ca poate tocmai compasiunea fata de noi insine, de nerfericirea pe care o purtam, ne face sa fim fericiti. Faptul ca suntem cu noi insine, ca nu ne indepartam de noi si ca suntem prezenti, sa ne putem cunoaste.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu poti iubi viata fara sa fii disperat si deznadajduit in fata ei!

      Ștergere
  9. se potriveste perfect melodia acestui text :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Draga mea, ai fost nominalizată :) http://ciocolatika.blogspot.ro/2013/02/premiu-frumos-si-curios.html

    Numai bine îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  11. Jeleste omul ce iubeste ca doar tu stii ce este in sufletul lui...
    Prometeu, tu, titan al timpurilor stravechi ce privesti cu nesat lumea de pe stanca ce ai fost inlantuit, nu uita de oameni si de a lor amagire... iubire, amintiri, iluzii...
    si daca ploua...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, si daca ploua...Aici sunt vulturi care devoreaza inconsumabile inimi.
      Tlaloc, tu, Zeu al ploii si al lacrimilor presarate de Providenta peste ingeri cazuti, spune-mi cum as putea eu sa arat drumul care leaga aceasta inumana dragoste de viata cu aceasta tainica disperare?

      Ștergere
    2. "Ploaia le v-a spala pe toate..."
      Si daca ploua?!
      Oare as putea sa rapund la intrebari ce nici eu nu le cunosc raspunsul? tu titan printre titani si muritor printre oameni, inger alungat din vazduhuri neintelese, om stropit de ploaia zeilor uitati, disperarea e doar o forma neinteleasa, dar viata...

      Ștergere
    3. Dar viata...!?
      Tu, zeitate ancestrala, mi-e teama foarte ca disperarea mi-e speranta si ca adevaratul, eternul Prometeu a devenit acum propria sa victima.

      Ștergere
  12. "Da, poate asta e fericirea: (com)pasiunea faţă de propria noastră nefericire." - Frumos.

    RăspundețiȘtergere
  13. Titlul postarii imi aduce aminte de poeziile lui Nichita,mai mult decat hrana necesara sufletului meu,iar randurile in sine,in special finalul m-au determinat sa meditez asupra destinului meu de om singur si efemer...
    Pupici dulci!>:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E imbucurator ca te-am pus pe ganduri si ca ne e comuna admiratia fata de poet: Nichia este abisal!
      Te imbratisez!:*:*

      Ștergere
  14. O definitie inedit de frumoasa a fericirii, in final..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai degraba convenabila. E singura cale prin care putem rezista.

      Ștergere
  15. am fost la o conferinta recent in arhiepiscopia din orasul meu si se pare ca sectorul fericire se afla doar "mai presus de Ceruri", iar sentimentul de fericire e unul iluzoriu... nu m-am ghidat niciodata dupa ce spun altii, cum nu m-am regasit niciodata pe mine insami, doar m-am impacat cu mine.
    "De ce sa traiesc in fragmente de timp, fragmente de trairi, cand printr-un efort nebun as putea in fiecare clipa sa fiu tot, sa fiu actual prin toate realitatile si posibilitatile mele?"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu am reusit niciodata sa fiu eu insumi. A fi actual inseamna a fi constient. A fi constient inseamna a suferi. Dar Prometeu e mai de nesfarmat decat stanca lui si mai rabdator decat vulturul lui...

      Ștergere
  16. Ne iubim suferinta...mai bine zis ne complacem in ea, undeva si in suferinta exista placere!

    RăspundețiȘtergere
  17. Prometeu era un betiv, da-l Doamne iarta-ma, tot aminteai de Nikita...

    RăspundețiȘtergere
  18. :)):)) Prometeu- poate in betia propriului absurd.
    Da' ai si tu dreptate...E ciudat cum unii "monstrii sacrii" (Nikita, Eminescu) "se inspirau" prin acest viciu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 'monstrii sacrii' stau in ghilimele din cauza surplusului de i ? sau cum ?

      Ștergere
    2. :))Vert, m-am gandit ca acesti giganti au nevoie de un surplus de orice.

      Ștergere
  19. Ziceai ca ceea ce am scris eu este coplesitor... acelasi sentiment l-am regasit citind randurile scrise de tine, sau poate printre randuri si acolo am regasit adevaratul dramatism!

    RăspundețiȘtergere
  20. Poate ca intr-o zi o sa intelegi ca fericirea nu sta in ce te inconjoara,ci se afla in tot ce te compune,iar in fiecare clipa adaugi ceva persoanei tale sufletesti.Cand sufletul tau nu e fericit se oglindeste pe trupul tau.
    Dramatism,optimism,realism sau pesimism sunt rupte toate din aceasi esentza,esentza sufletului tau si depinde pe care o dezvoltzi,pe care o iubesti mai mult,ce talente ai,ce vocabular ai,ce mediu de viatza,amintiri,trairi,experientze,toate te ajuta sa faci ce-ti doresti.
    Eu fac poezie de cand ma stiu inconjurat de cele 4 ramuri a sufletelor tuturor si desi am doar un vizitator (Iubita mea) nu renuntz sa scriu,pentru ca eu scriu tuturor,dar ii adresez doar ei poezia mea.Bafta!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cuvintele tale ma rascolesc...Tocmai pentru ca stiu prea bine ca fericirea nu sta in ce ma inconjoara, ci in tot ce ma compune, ma determina sa ma imbat in propriul absurd. Eul este detestabil.

      Ștergere
  21. CEA MAI MARE GRESEALA UMANA ESTE ACEEA DE A CREDE IN NEMURIRE , DACA AM CONSTIENTIZA CU TOATA FIINTA NOASTRA CA " MAINE " NU EXISTA AM SPUNE :"MULTUMESC!" LA CE ESTE "AZI" ........
    NIMENI NU ESTE FERICIT CA SE TREZESTE DIMINEATA SI SE RIDICA DIN PAT ( CU TOATE CA ESTE UN MOTIV DE A FI FERICIT ) ,DAR SIMTI IN TOATA FIINTA TA CUM CURGE FERICIREA ATUNCI CAND TE TREZESTI LANGA FIINTA IUBITA ........ DECI, FERICIREA ESTE STAREA DE CONFORT A INTREGULUI DIN CARE FACEM PARTE .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Putini oameni inteleg ca exista un refuz care n-are nimic in comun cu renuntarea. Mie-mi place sa cred ca moartea da intr-o alta viata: pentru mine nu e o poarta inchisa.In absurd, nu cred ca poti fi suspectat de egoism sau de orice alta vina daca te trezesti dimineata langa persoana iubita si pur si simplu...nu esti fericit, impacat pe deplin cu tine insuti.

      Ștergere
  22. La felicità è in ogni attimo di vita... basta saperla riconoscere!
    Buona domenica da Beatris

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. I più bei ricordi provengono dalle idee più folli.
      Buona domenica da me!



      Ștergere
  23. „E atât de greu să trăiești",într-adevăr. Sau,e atât de greu să trăiești,nu doar să exiști. Pentru că puțini oameni cunosc cu adevărat diferența dintre acestea două,iar de multe ori,cunoscând această diferență sunt împiedicați să trăiască fericirea. Așa cum spunea și Hemingway,fericirea în oameni inteligenți este un lucru rar știut. Că tot veni vorba,ai un blog superb,scrii absolut minunat!

    "Go confidently in the direction of your dreams. Live the life you have imagined." -Henry David Thoreau

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar, marea taina a existentei nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti.
      Incerc un entuziasm profund, fiindca ai pomenit de Hemingway si Thoreau, pe care ii pretuiesc enorm... chiar o sa-l parafrazez pe cel din urma aici( o idee la care reflectez adesea): "rather than love, than money, than faith, than fame, than fairness... give me TRUTH."

      Ștergere
  24. eu refuz să cred că paradisul l-am pierdut, poate sunt o visătoare, dar eu cred că ”The best is yet to come”...nu se știe niciodată ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Evident ca-l vom recupera, asta e si motivul pentru care suntem "exilati" pe pamant.

      Ștergere
  25. sau compasiunea fata de cel (tu) ce a fost odata nefericit.

    RăspundețiȘtergere