marți, 12 martie 2013

AILLEURS


                                 “Curăţă câmpul, ca să aibă loc să aterizeze îngerii !”
 
                                   
                                           
     …Exact aşa se întrepătrund şi cerurile în mintea mea, noaptea, când gândurile nu-mi dau pace. V-a contrariat întâia plecare a lumii din ea însăşi, aţi atins vreodată începutul ”mişcării”? Aţi simţit vreodată acel fior copleşitor al mişcării lumilor nebănuite şi infinite, iniţialul vertij al timpului, cea dintâi exuberanţă a devenirii ? N-aţi simţit niciodată acea clipă a primei confuzii, în delirul incandescent al corpului şi al sufletului vostru?
       Nimic n-a exprimat mai limpede decât această simfonie acea senzaţie a haosului ceresc, a zborului angelic şi sadismul amuzant al unui timp care nu face decât să mă hărţuiască infantil şi patetic, după care se amuză sarcastic de zbaterile mele convulsive, încredinţându-mă că sunt subiectul unei glume nu tocmai inspirate, că totul nu este decât un joc tragi-comic în care suntem nevoiţi să intrăm.
       Este ca şi cum, într-o veşnică  uitare, într-o dezambiguizare şi într-un extaz , o scânteie răsărită din neant aprinde focuri în cosmos, descrie profiluri insolite pe fondul cenuşiu al  spaţiului şi proiectează lumini pe imensitatea obscură a lumii. Şi atunci simt efectiv cum îmi pierd materia aservită inerţiei, cum se prăbuşesc  rezistenţele fizice şi cum mă topesc ascensiunile şi armoniile unei melodii interioare. O senzaţie stranie şi difuză, un sentiment inefabil mă reduc la esenţă, la o sumă indefinită de vibraţii,  de rezonanţe intime şi de sonorităţi învăluitoare.
       În “marea noapte care vine” voi striga: ajutor! îngerilor. Poate că ei vor răspunde: dacă nu toţi, cel puţin cei căzuţi. Înfrângerile sau mângâierile celeste mă mai pot consola!?…
       Pare-mi-se că eu nu reuşesc niciodată să eliberez “câmpul”.
 
 
                               
                                  
 

22 de comentarii:

  1. Tare curioasa sunt ce iti supara sufletul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Tu, Prometeu... Titan cu sufletul ars de flacarile dorintelor tale. ai cazut. te ridici! Noi nu o sa intelegem neintelesul pentru ca noi insasi suntem de neinteles. Asterni cuvinte cu un inpact imens asupra noatra, nu esti ei, nu esti in turma omenirii, esti titan, sufletul ti-e deasupra multora.
    In trecut, am cautat rapunsuri la neintelegerile mele, nu am gasit nici macar o soapta. Din toate acestea am invatat ca singurul care poate sa aiba grija de mine sunt doar eu, restul e doar o amagire...
    Poate e greu sau poate e usor, asta nu am de unde sa stiu...
    In seara asta ploaia o sa se verse pe pamantul rece astfel oamenii isi vor aduce aminte de tine cand se vor incalzi la foc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tlaloc, nu cumva eu am venit sa dau foc pamantului? Si nu cumva Tu ai venit sa aduci potopul?
      Nimic nu e adevarat – totul e ingaduit: am pierdut orice incredere in ratiune, in gandire, in filosofie. Totul e relativ. Adevarul de aici e greseala dincolo. Oh, si neintelegerea: nu exista o satisfactie mai mare decat aceea de a NU fi inteles.

      Mi-e teama foarte ca nu mai suntem nimic pentru ca am vrut sa fim totul.

      Ștergere
  3. tendinta asta exacerbata de a pune accent pe eliberarea 'campului" si importanta diminuata data " traseului spre camp" vor duce la tot mai putini " ingeri"
    caci ingeri in gerul nesigurantei,nu cad din cer, cand tu o ceri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Avem tendinta de a pune mai mult accent pe "destinatie", nu pe "calatorie".Dar fara o atingere divina, calatoria ar fi lipsita de sens.Si totusi, "ingerii" n-au unde ateriza printre "buruieni" si "balarii".

      Ștergere
    2. relativitate, percepem diferit " buruienile" si " balariile" asa si " ingerii", poate nu-ti impartasesc conceptia despre " estetica campulului"

      Ștergere
    3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    4. Pentru ce avem obiceiul de a privi spre Cer, mai ales in momentele noastre sumbre, dar si in cele mai senine? Sa fie oare o prejudecata crestina? De s-ar deschide odata cerurile !

      Ștergere
    5. cerurile-s mereu deschise, dar ochii sunt mai mereu inchisi..
      ps:nu primesc notificari cand raspunzi, si imi vine destul de greu., daca ai vreo dorinta latenta sa continuam discutia...da-mi id-ul.

      Ștergere
    6. Ochii sunt orbi.Cu inima trebuie sa cautam.

      Id-ul meu este: iadina92

      Ștergere
  4. Ti-a mai zis cineva vreodata ca esti sclipitoare ?

    RăspundețiȘtergere
  5. Cine a spus ca tuturor trebuie sa le aterizeze ingeri pe campul din imediata apropiere?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da' chiar..Cine a spus?
      Ar trebui sa ne resemnam, noi, bieti damnati ce suntem.

      Ștergere
  6. Beast in Air, Beast in Water..

    http://www.youtube.com/watch?v=uAlL_JvGPqs

    You and me we're both the same.
    ...



    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Spune-mi, in ce lume ar trebui sa se aseze cei care nu pot fi tari decat in contradictie ?

      Ștergere
  7. Răspunsuri
    1. Sa piarda ei taria?
      Sa-si arate slabiciunea..?
      Si limba-i de soparla veninoasa sa se schimbe-n perla?

      Ștergere
    2. Stiu ca durerea este cea mai inalta treapta.Insa aceasta "tarie" e uneori greu de suportat.

      Ștergere