vineri, 29 martie 2013

Appendix


                                  “E mediocru ucenicul ce nu-şi depășește maestrul.”
                                                                           Leonardo da Vinci
 
                                                
       Vine totuşi întotdeauna o clipă când sufletul repudiază impetuos adevărurile pe care aceste două mâini nu le pot atinge. Astfel, nici oamenii integrii nu sunt feriţi de a ajunge o dată sau de mai multe ori în viaţă în conflict cu frumoasele virtuţi ale pietăţii și ale recunoștinţei. Fiecare trebuie să facă odată pasul care-l desparte de tatăl său, de profesorii săi, de persoana iubită, fiecare trebuie să simtă ceva din povara singurătăţii, chiar dacă cei mai mulţi oameni nu suportă prea mult  această stare și se refugiază curând înapoi.Însă atunci când dăruiești dragoste și veneraţie nu din obișnuinţă, ci din cea mai adâncă pornire, când din adâncul inimii ai fost iubit și tovarăș, discipol și prieten, atunci vine o clipă îngrozitoare , în care credem că ne dăm seama că acel curent care este predominant în noi ne depărtează de cel drag.
        Vine totuşi întotdeauna o clipă când orice gând care-l respinge pe prieten, pe dascăl sau pe cel iubit ni se pune ca un ghimpe veninos în inimă, când fiecare lovitură pe care încerci s-o eviţi te lovește drept în faţă. Atunci celui care considera că poartă în el o morală autentică îi apar noţiunile de “infidelitate” și “ ingratitudine” ca niște acuze și infierari rușinoase, atunci inima înspăimântată se retrage cu teamă în văile dragi ale virtuţilor copilăriei și nu poate crede că și această ruptură trebuie să aibă loc, că și această legătură se cere tăiată...
       Vine totuşi întotdeauna o clipă când viaţa (ca şi iubirea) nu mai e luată în tragic, ci doar în serios, când muritorii îmbrăţişează un Dumnezeu care îi devorează. Omul începe în acel moment să spere. Dar misiunea lui nu e aceasta. Misiunea lui este să întoarca spatele subterfugiului. Iar  la capătul marelui proces virulent pe care un oarecare Kafka îl  intentează întregului univers, eu găsesc subterfugiul. Uluitorul său verdict achită, într-un final, această lume fadă, dezgustătoare şi cutremurator de dureroasă a unui om care doarme cu ochii deschişi, în care până şi cârtiţele speră, o lume care dăruieşte totul şi nu certifică nimic.
 
 
                              

 

20 de comentarii:

  1. Postarea ta , se aseamana cu ceva de genul " Toti ne luam zoborul o data si-o data "....

    Si da vin mereu in viata tot felul de clipe , momente placute sau mai putin placute..Sti multe te pot schimba in viata , iti pot da cel mai simplu exemplu pe care totii il traim si acela este esecul in dragoste , viata ...si multe altele. :) !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cata dreptate ai ! Vine totusi intotdeauna o clipa cand gasim speranta de a merge mai departe tocmai in deznadejde.

      Ștergere
  2. am plecat mereu din ceva, am plecat mereu a demonstrez ca pot. cu cat demonstram lumii ca pot cu atat demonstram neputinta mea unei singure persoane. mereu o sa plecam undeva...
    important e sa fim noi asa cum ne dorim

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sau poate plecam doar ca sa ne intoarcem...in cuget si simtire. Important e sa nu ne parasim niciodata pe noi, caci s-a putea sa nu mai avem unde ne intoarce.

      Ștergere
  3. Vine o vreme cand ne redescoperim adevarata natura si restul ne apare atat de strain.

    Minunata postarea, chiar ai surprins niste imagini uimitoare ale esentei umane.

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. cand descoperim ceea ce suntem si ce trbuia defapt sa fim...totul o sa ni se pare strain si mai ales ciudat...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stii ce ai facut? Tocmai ai pus punctul pe "i" si putina sare pe rana.

      Ștergere
  6. ..si vine clipa in care picioarele gandului loveste viata...suturi ii da si noi o luam inainte..si-apoi ne oprim..si-o privim..atarnati in sfori,prinsi cu noduri pescaresti.

    Suntem avansati,dar fara suflet!

    RăspundețiȘtergere