vineri, 22 martie 2013

Dragoste de viaţă


                                                     
          Puţini înţeleg că există un refuz ce n-are nimic de-a face cu renunţarea. Ce mai reprezintă  aici noţiuni ca avere, situaţie, viitor? Ce mai semnifică progresul spiritual? Dacă mă străduiesc să resping cu înverşunare toţi acei "mai târziu", o fac pentru că nu-mi doresc să renunţ la actuala mea “bogăţie”. Sunt momente când nu-mi place să cred că moartea dă într-o altă viaţă. Pentru mine e o poartă închisă. Nu spun că este un prag care trebuie trecut, ci că-i o experienţă cumplită şi murdară şi atunci înţeleg că toată spaima mea derivă din dorinţa de a trăi. Tocmai de aceea îi invidiez pe cei care vor trăi când eu nu voi mai fi şi pentru care zâmbetele şi florile vor avea în continuare întregul lor înţeles de carne şi sânge. Sunt invidioasă, fiindcă iubesc prea mult viaţa pentru a nu fi egoistă. Puţin îmi pasă de veşnicie. Tot ce mi se propune încearcă să-l debaraseze pe om de povara propriei sale existenţe. Dar în faţa zborului greoi al păsării uriaşe pe cerul necruţător în “Marea  Noapte” , îmi revendic şi dobândesc tocmai o anume prezenţă densă a vieţii: vreau să mă zbor aleatoriu urmându-mi primul gând în această pasiune pasivă, iar restul nu mai depinde de mine.
        Există locuri unde spiritul moare pentru a se naşte un adevăr care este însăşi negaţia lui. La marginea oraşului italian Como se află un cimitir ”celebru” şi dacă mergi până la capătul lui descoperi o privelişte paradisiacă, absolut uluitoare: poţi să visezi ore în şir în faţa acestei  minunate ofrande care respiră odată cu splendoarea lacului şi  farmecul grandios al Alpilor. Dar când te-ntorci, dai peste o inscripţie cu “Regrete eterne” pe un mormânt părăsit. (Din fericire, există idealiştii, care se pricep să pună ordine în toate) …Ştiu, îmi veţi spune că la 21 de ani sunt prea tânără ca să pot vorbi despre moarte. Nu vă pot contrazice, însă mi se pare că, dacă ar trebui totuşi s-o fac, aici aş găsi  exact cuvântul care ar exprima, între tăcere şi spaimă, certitudinea lucidă a unei morţi lipsite de  speranţă.


                                         Dumnezeule, Tu…Tu eşti un orb în faţa ta !

                             De-aici, de jos, aşa murdari de pământ cum suntem, vedem.

                                                   

44 de comentarii:

  1. Minuntă melodieeeee! Minunat conținut !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    2. De fapt, melodia apartine formatiei "Secret Garden"( au compozitii mirifice).Insa, varianta lui m-a atras mai mult, poate fiindca sunt prea subiectiva in ceea ce-l priveste pe dragalasul Rybak.

      Ștergere
  2. Eu nu-ţi voi spune că eşti prea tânără să vorbeşti de moarte la 21 de ani. Doar sufletele îmbătrânite înainte de vreme vorbesc despre moarte. Şi crede-mă că ştiu foarte bine ce spun! Nu mă aventurez să trag concluzii pripite în ceea ce te priveşte. Te-aş sfătui să laşi sufletul să se bucure de viaţă, la fel ca şi trupul. Nu-ţi mai îmbătrâni sufletul înainte de vreme! Iar sufletul care vorbeşte cu groază despre moartea propriului trup, nu-i decât un suflet pustiu şi pustiit...Nu cred că-i şi cazul tău...sau, mă rog, cel puţin aşa sper. Priveşte moartea ca făcând parte din viaţă şi lasă-ţi liber sufletul să zboare în întuneric pentru a fi capabil să vadă lumina de dincolo de el. E doar părerea a unui om care priveşte moartea ca pe ceva absolut normal.
    Multă lumină în suflet!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate ne-am imbolnavit de moarte intr-o zi in care ne-am nascut.Nu stiu daca moartea face parte din viata, nu stiu daca ar trebui s-o privim ca pe o trecere, ca pe ceva firesc asupra caruia ar trebui sa ne resemnam. Tot ce pot sa spun este ca din perspectiva unui muritor aflat la o varsta atat de frageda, nu poate exista demnitate in fata mortii: zgomotul sicriului in pamant este ceva extrem de grav.

      Multumesc pentru cuvintele pe care le-ai asternut aici !

      Ștergere
    2. Poate ar trebui să trăim mai mult (mai intens) şi să murim mai puţin...şi nu mă refer la moartea propriu-zisă. Cu fiecare gând de moarte eşti mai aproape de ea...nu încerca să te apropii de moarte înainte de vreme...şi din nou mă refer la suflet. Şi lasă zgomotul sicriului în seama celor care-ţi vor arunca pământul peste el. În acel moment, te asigur că nu-ţi va mai păsa!
      Uite, sincer, mă doare să văd că oameni atât de tineri se gândesc la lucruri la care ar trebui să se gândească doar spre sfârşitul vieţii! Şi dacă murim ce? Murim şi gata! Nu contează când şi cum murim! În acel moment, contează doar ce şi cât ai lăsat în urma ta! Vei fi rămas în memoria cuiva după aceea? Se va bucura cineva de "bogăţia" lăsată de tine în urmă-ţi? Astea ar fi întrebările pe care ar trebui să ţi le pui! Şi pentru a-ţi şi răspunde la ele trebuie să trăieşti! Ai înţeles? Să trăieşti, să evoluezi, să ai deschidere spre tot ce este viu şi frumos. Lasă moartea în seama îngerilor şi a demonilor! Tu eşti doar un muritor!

      Ștergere
    3. Sunt constienta,simt ca ai dreptate.Sau poate pur si simplu e vorba de neputinta si resemnare.Iubesc intens viata, insa e trist cand presimti in toate sfarsitul: mi-e teama in masura in care acesta ma desparte de lume, de soarta oamenilor pe care ii iubesc, de albastrul cerului.Intr-o zi, un foarte bun coleg de facultate( care e preocupat de probleme spiritual-existentiale si cu care port adesea conversatii in care ne impartasim unul altuia "frmantarile" ) mi-a spus foarte prompt: "Stii ce cred eu? Cred ca marea ta problema este regretul ca aceasta viata nu e vesnica"..M-a "intuit" foarte bine.

      Ștergere
  3. Cand afara sunt nori...e normal sa-ti doresti soarele!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    2. Sper ca Cerul inca mai stie sa coboare ceva mai jos de nori !

      Ștergere
  4. "Moartea e un fenomen simplu in natura. Doar oamenii il fac inspaimantator."

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    2. Era in masura sa creada asta atata vreme cat era
      cel mai iubit dintre pamanteni.

      Ștergere
  5. Citindu-ți postarea mi-am adus aminte de vechi gânduri care îmbrățișau egoismul . E frumos să-ți trăiești viața la toate vârstele , dar trist pentru că nu le vei mai trăi iar

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "dar trist pentru că nu le vei mai trăi iar ". Ai punctat esenta: nu am scris neaparat despre spaima in fata mortii, ci mai cu seama despre dragostea pe care i-o port vietii( si care stiu ca va fi anulata candva).

      Ștergere
  6. ".......MERGI PE ACEL DRUM CE DUCE CATRE CEEA CE DORESTI , NU SA ALERGI , PENTRU CA NU STII CAT TINE DRUMUL , DOAR CONTINUA ASA , MERGI NU ALERGA ! ! ! "
    CAND IUBESTI ARATI ASTA PRIN IUBIRE NU PRIN LACRIMI CA VA PLECA CANDVA , CAND TRAIESTI ........ TRAIESTI , PENTRU CA MOARTEA VINE SIGUR !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exista regretul de a nu fi Dumnezeu.

      Ștergere
    2. ESTE UN FILM "Bruce Almighty" TI-L RECOMAND SPRE VIZIONARE :)...... NU STIU CATI AR REZISTA SA JOACE ROLUL BUNULUI PANA LA SFARSITUL ZILEI .
      AL CUI ESTE ACEST REGRET ? AL TAU ? AL OAMENILOR ?
      SA AI O ZI SPECIALA !

      Ștergere
    3. O sa vizionez filmul. Stii, eu cand vad nenorocirile si monstruozitatile care au loc in specia umana, parca imi vine greu sa cred ca suntem doar creatiile lui Dumnezeu. Asta inseamna ca El n-a facut o treaba tocmai buna.:)).Nu ti se pare ciudat ca atunci cand se intampla ceva rau, oamenii au tendinta sa delireze: "Asa a vrut Dumnezeu".Cu asta nu mai pot.N-ar trebui sa ignoram Raul.

      Multumesc, chiar am avut o zi linistita !

      Ștergere
    4. A PUNE IN CARCA BUNULUI ESTE SPORTUL FAVORIT AL UMANITATII , STA LA INDEMANA ORICUI ....
      RAUL NU TREBUIE IGNORAT , ESTE NECESAR SA-L ANIHILAM , CEL PUTIN PE CEL CARE SE AFLA IN FIECARE DINTRE NOI .
      "nenorocirile si monstruozitatile care au loc in specia umana " NE AMINTESC CA AVEM LIBERTATEA DE A ALEGE .....

      Ștergere
    5. Traim intr-o lume cu oameni care confunda. Confunda crestinismul cu religia universala,Binele cu Raul, fatalitatea cu liberul-arbitru.Lasitatea spirituala ne impinge sa responsabilizam Providenta pentru actiunile propriilor demoni.Ca sa nu mai vorbesc de acea smerenie colectiva ipocrita( careia ma gandesc sa-i dedic niste ganduri,insa in apropierea Pastelui ca sa am "acoperire" cum ar veni)

      Ștergere
  7. Nu stiu daca ne temem de moarte sau de necunoscut si nu stiu daca iubim viata sau siguranta(cunoscutul). Cand ne nastem cunoastem viata iar cand murim o sa cunoastem moartea. Nu sta cu ochi pe ceas, caci pierzi acele momente. Las-o ca vine ea si cand vine nu te teme caci o vei cunoaste si poate o vei iubi la fel de mult ca viata.

    Poti vorbi despre orice indiferent de varsta, caci nu varsta vorbeste ci tu.("Crestea intr-o luna cat altii intr-un an" :)) :p)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    2. Intr-adevar, exista tineri intelepti si batrani fara minte.Nu timpul te invata sa gandesti, ci educatia timpurie.

      Ștergere
  8. Mi-as fi dorit sa nu fiu asa intelept acum.Daca o sa aflii cati ani am nu o sa-ti vina sa crezi.Intelepciunea asta ma costat mult.Postarea e interesanta si vreau sa va spun tuturor,dar mai ales tie,oricat de ipocrit si blasfemic m-ati crede ca Dumnezeu in egoismul Lui etern si nesfarsit a trait o viata aici prin fiul lui Iisus si Traieste prin noi toti,miliarde de vieti.Fara sa ne dam seama El traieste in noi,iar noi suntem atat de batrani incat nu ne mai amintim ce-am trait inainte de viata asta si credeti-ma ca-m trait si inainte de viata asta pentru ca fiecare dintre noi chiar daca nu recunoastem avem acele sentimente de "dejavu",acele momente in care viata noastra se suprapune cu o alta pentru o secunda.Deci putem discuta despre ce vrem.Pentru curiosi am 18 ani si creez cea ce creez de o eternitate.Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie nu mi se pare ciudat ca la 18 ani este preocupat de anumite probleme existentiale.Cum am spus anterior, nu timpul de invata sa gandesti, ci meditatia timpurie.
      Senzatia acelui "dejavu" este poate singurul argument incontestabil al unei alte vieti anterioare/ al paradisului pierdut.In fiecare din noi salasluieste Divinitatea intr-un anume fel, dar aflandu-se insa intr-o eterna lupta cu opusul acestei divinitati. Aici e catastrofa, aici e liberul-arbitru, aici e vulnerabilitatea, neputinta.

      Ștergere
    2. Eu cred ca asta face viata sa fie mai frumoasa si mai interesanta.Acel liber-arbitru,acea vulnerabilitate dulce de la un punct in sus,acea neputinta care ne impinge sa ne depasim limitele.Toate astea se regasesc si in postarile tale,desi nu lasi sa se vada atat de mult.Se vede o mica teama de propria ta decizie,acea vulnerabilitate dulce invelita in duritate (ce face totul sa fie dulce-amarui),acea neputinta,prin a incerca sa ajungi tot mai sus.Tu mi-ai spus ca nu exista progres in cea ce facem noi,dar eu iti spun ca exista,iar tu progresezi pe zi ce trece.Iti multumesc pentru tot ce-mi oferi!

      Ștergere
    3. Faptul ca inca mai exista pe lume oameni ca tine ma face sa nu-mi pierd inca Speranta."acea vulnerabilitate dulce invelita in duritate".Ma "intuiesti" atat de bine incat ar trebui sa-mi fie teama. Incep sa cred ca intr-o alta viata ne-am cuniscut foarte bine.

      Ștergere
    4. Poate,cine stie?nici macar nu vreau sa stiu,ar fi prea plictisitor in timp ca te dezvelesc iar de mastile vandute de lumea asta atat de ingrata.teddyberr_1994 id meu de mess daca vrei sa vb mai multe.

      Ștergere
    5. Macar de-am sti sa ne asumam toate mastile. Asta ne-ar face mai morali.

      Ștergere
    6. Eu prefer sa nu port nici una,sa fiu eu asa cum sunt.

      Ștergere
    7. Eu nu vreau să încerc a trăi decât ceea ce tinde de la sine să iasă dinlăuntrul meu. Oare de ce este acest lucru într-atât de greu?

      Ștergere
  9. Nu eşti niciodată prea tânăr să vorbeşti despre moarte. La 13 ani eram un copil vesel, dar mult prea satul de viaţa! Să trăim de parcă ar fi alegerea noastră. Viaţa nu e decât un clişeu pictat pe buzele unui Dumnezeu ilogic! De ce să fim noi podoaba lui patetică?!

    RăspundețiȘtergere
  10. Aida, cred ca avem perceptii similare.Omul a inventat un Dumnezeu tiranic doar ca sa nu se omoare.Libertatea deplina intervine abia atunci cand individului ii este absolut indiferent adac traieste sau nu, adica daca nu ii mai e teama de Providenta si de moartea "aferenta".

    RăspundețiȘtergere
  11. Da,sunt una dintre cei care chiar cred intr-un refuz ce nu are legatura cu renuntarea! E ciudat ca exista,totusi,un anumit moment in care confundam conceptul,adesea intentionat-ca sa vedem daca se mai poate impinge dincolo de niste limite,alteori involuntar-pentru ca suntem coplesiti de "povara" de a fi noi insine.Cateodata ma simt ca si cum as fi invatat de cand m-am nascut sa fiu batrana,exact cum zicea Eminescu("Nu credeam sa-nvat a muri vreodata...")-nu stiu inca daca e un "dar" pe care il primim noi,magicienii de cuvinte,sau un miraj in care intram cu totii.Si,pe de alta parte,nu e nimic absurd sa te temi ca in partea ce duce spre moarte,toate luminile se sting,e uman,caci la urma urmei,fiecare dintre noi moare cate putin in propria-i piele.

    NB:Felicitari!Simt ca avem perceptii similare,la un moment dat,citindu-ti postarile,as fi putut fi mai mult decat convinsa ca erau vorbele mele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E linistitor pentru mine sa gasesc oameni care imi impartasesc ideile.
      Poate ne-am imbolnavit de moarte intr-o zi in care ne-am nascut.

      Ștergere
    2. am vrut să scriu despre noi. Pardon! Am vrut să scriu despre voi! Dar mai bine te întreb în termeni mai puțin oficiali, deși aș vrea un răspuns de la toți poeții care au existat vreodată. Acum îl vreau numai de la tine...
      Mă întreb, când citesc rândurile tale, dacă și tu ești ca mine...
      Dacă și tu stai în fiecare sâmbătă la aceeași terasă, la aceeași masă, cu aceeași prieteni, ascultând aceleași glume, făcând aceleași observații, bând din aceeași ceașcă aceeași marcă de cafea plăcut aromată, privind aceeași țigară care se termină mult prea repede, râzând sub aceeași lumină slabă...??... Și în această monotonie, de care nu te poți sătura, ești la fel ca ei? Deloc poetică? Folosind limbajul lor normal, poate chiar vulgar? Prefăcându-te că nu-ți pasă de suflete și simțiri? Și ți-e frică să gândești? Și e chiar așa, Holy S.?
      Și te întorci și tu acasă, obosită, cu gândul numai la cartea de pe noptieră și cu regrete? Regrete pentru că nu te-ai putut arăta cu adevărat?
      SAU! Sau tu ești și te exprimi la fel în fiecare zi, oriunde? Pentru tine poezia nu e numai o altă lume în care poți fi TU? Este pentru tine poezia singura lume?
      Spune-mi Holy S.! Spune-mi!

      Ștergere
  12. Incerc sa gasesc un echilibru in ambele "lumI": "umblarea pe calea de mijloc" cum propovaduia Buddha.IN preajma realismului cotidian si a colectivitatii, evident ca imi valorific si partea pragmatic-sociala(omul nu poate fi constant, nu poate gandi unitar), insa Esenta ramane aceeasi. Nu ma pot dezice de mine, de ceea ce simt si gandesc in fata "celorlalti". Nu cred ca poti separa total abstractul de concret, poeticul de monotonie, idealismul de realitate. Poate e mai usora iluzia "dedublarii totale", dar eu refuz sa fac asta si in general, fac in asa fel incat sa ma inconjor de oameni care sunt relativ pe aceeasi lungime de unda cu mine.
    Aida, poti fi TU in orice context. O sa descoperi ca oamenii nu sunt chiar atat de inflexibili in mentalitate si intoleranti in ceea ce priveste idealismul, abstractizarea, arta, poeticul.Cel putin, nu toti. Gaseste oamenii cu care poti sa te manifesti in toata plenitudinea si complexitatea fiintei tale fara sa-ti mai fie teama!

    RăspundețiȘtergere
  13. Revenisem, dar nu am apucat să-ți raspuns. Mulțumesc mult pentru răspuns! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum am mai spus: cerul inca stie sa coboare ceva mai jos de nori !Intotdeauna !

      Ștergere
  14. Nimeni nu e prea tanar sa vorbeasca despre moarte.Moartea nu tine cont de varsta,statut social sau mai stiu eu ce..oricum,ai scris foarte frumos!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa e. Moartea e o cantitate de amar ce zace-n fiecare, indiferent de varsta.

      Ștergere