vineri, 8 martie 2013

Lupta lui Iacov


                               "Există o singură plăcere, aceea de  fi viu, tot restul e mizerie.”
                                                        
                                                  (Cel care a scris această frază s-a sinucis.
                                                   Se  chema  Cesare Pavese. )
   
                                   

        Nu știu alţii cum sunt, dar eu, pentru a exista, trebuie să fiu mereu înconjurată de ceva care să mi se pară frumos și sfânt, muzică de orgă și mister, simbol și mit, am nevoie de sublim și nu voi renunţa la nimic. Acesta e punctul meu vulnerabil. Desigur, mai măreţ și mai corect ar fi dacă m-aș pune pur și simplu la dispoziţia destinului, fără pretenţii. Însă asta nu pot; e singurul lucru pe care nu pot sa-l fac: cine nu vrea cu adevărat decât propria soartă, acela nu mai are semeni, acela stă cu totul singur și nu are în jurul lui decât răceala infinită a spaţiului dintre lumi. Întelegeţi, acela e Iisus în Grădina Ghetsimani.
        Povestea mea nu e plăcută, nu e dulce şi plină de armonie precum poveştile născocite, are gust de deşertăciune şi tulburare, de nebunie şi vis precum viaţa tuturor oamenilor care nu mai vor să se mintă unii pe alţii. Au existat martiri care s-au lăsat ţintuiţi pe cruce, însă nici ei nu au fost eroi, nu au fost izbăviţi, în schimb ei aveau pilde, aveau idealuri. Cine nu mai vrea decât destinul, acela nu mai are nici pilde, nici idealuri, nimic divin, nimic consolator nu mai are !
        Şi pe această cale ar trebui să se meargă de fapt. Nu trebuie decât să privim în noi înșine și să ne uităm în ochii mari și ficși ai imaginii destinului nostru: pot fi plini de înţelepciune, pot fi plini de nebunie, pot iradia dragoste sau profundă răutate, e totuna. Nimic nu trebuie ales, nimic nu trebuie vrut. Ai voie doar să te vrei pe tine însuţi , doar propriul tău destin.

                                      
                                   

22 de comentarii:

  1. Numai cine stie sa sufere pare cu adevarat sfisiat de suferinta si numai acela care este cu adevarat stapinit de spontaneitatea artei poate face si pe altii sa inteleaga arta...Lia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Toti suntem capabili de suferinta, dupa cum toti suntem capabili de a intelege arta.

      Ștergere
  2. Arta a sufletului , o arta eterna care ne ajuta sa nu uitam trecutul si sa vedem prezentul.Lia

    RăspundețiȘtergere
  3. "Ai voie doar să te vrei pe tine însuţi , doar propriul tău destin." Pana la urma e o adevarata cautare de sine. Cel mai mult imi place cum a descris Stanescu acest sentiment:

    "Sunt bolnav. Ma doare o rană
    calcate-n copite de cai fugind.
    Invizibilul organ,
    cel fara nume fiind,
    neauzul, nevazul,
    nemirosul, negustul, nepipaitul
    cel dintre ochi şi timpan,
    cel dintre deget şi limba, -
    cu seara mi-a disparut simultan"

    RăspundețiȘtergere
  4. Exprimi atit de patetic arta de a trai si de a fi noi insine, de a ne bucura de momentele petrecute in solitudine pentru a ne cunoaste mai bine , de a iubi ,a trai si a privi cu inima...Vad in tot ce scrii o poezie a gindului tau si simt ca divinitatea vorbeste prin intermediul sufletului tau.Camelia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Divinitatea vorbeste prin fiecare intr-un anumit fel.Cred ca trebuie sa fim demni in solitudine, desi nu toti suntem facuti pentru ea.

      Ștergere
  5. Chicoteli si zambete arata
    Oglinda, batrana-ndurerata
    Ca suflete cu ochi suntem de-odata,
    Brazdate de ceata ce-am trait.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Autoportret intr-o oglinda sparta.

      Ștergere
    2. Esti singura creatura care ma determina sa ii comentez scrijeliturile pe a mea retina..

      Ștergere
    3. Salvand ce se mai poate salva.

      Ștergere
  6. O seara cat mai buna in continare , mie... cel putin mi-ai adus un zambet pe buze.
    La multi ani , draga "misterule" !

    RăspundețiȘtergere
  7. Toţi "existăm" pentru că suntem înconjuraţi de "ceva", cauză-efect, numai că de cele mai multe ori nu vedem "ceva-ul" pentru că în loc de ochi avem:
    "două puncte negre,
    pline ochi"
    (...)

    RăspundețiȘtergere
  8. sa stii ca si eu ma simt bine cand sunt incojurata de frumos <3

    RăspundețiȘtergere
  9. Incerc sa las un comentariu la acest post, nu pot. Parca as avea prea multe de spus, despre mister, simbol, despre origini. Ma bucur ca exista oameni, asemeni tie, care nu trece prin drumul lor fara a a nu da importanta lucrurilor din jur. Ti-am citit tot blogul si esti printre putinii care imi provoaca interes, ne asemenam si totusi suntem diferiti, in 28 de ani, cat am petrecut pe aceste meleaguri, am vazut putini oameni ce si-au exprimat geniul mintii. muzica, arta, cuvintele, sufletul...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Reciprocitatea e valabila. Sunt fermecata de gandurile tale (cu care rezonez) si , mai ales, de incarcatura emotionala si viziunea abisala de care dai dovada: Tlaloc, tu vii din alte "timpuri". Sunt onorata ca te-am descoperit.

      Ștergere