sâmbătă, 23 martie 2013

Plouă din Shakespeare


                                                  
        Ploaia asta asudă a somn, a întoarceri din zburare, a amintiri și a paralizii trecătoare: “Sărută-mi sângele”, mi-a sugerat el, înconjurat de un nor diametral opus înălțimilor, în timp ce ploaia răspândea în jur fiori de la Dionis. „Ar trebui să mor, noapte bună!”, i-am replicat eu într-o doară. Decorul preferințelor noastre are loc de fiecare dată într-un univers antisocial de savuros al drumurilor prin memorie, plin de personaje mitologice cu care ne-am putea împrieteni și l-am putea bârfi pe Dumnezeu, fiindcă e numai "vina" Lui.
       Parcă plouă din Shakespeare, cu zădărnicie, cu amăgiri, cu desprimăvărare! Ideea de a nu încerca vreo mișcare în afara patului știe să mă ispitească lasciv prin fața pleoapelor încremenite într-o speranță efemeră, dar imperioasă, dorită, până ce drumul duce din nou şi inevitabil către ceasornicul care nu greșește niciodată…  Nu ştiu să fiu contemporană. Nu vreau să mă clasific în minute. Să fie oare astăzi chiar astăzi? Eu mi-aş dori să fie ieri. Anul pare acelaşi de câteva milenii. Ploaia e tot Ea. Moartea e eterna întoarcere spre mâine. Cred că totuşi m-am sincronizat anapoda: mi-am ratat vremea cu vreo două sute de ani.
       Aşa se face că azi dorm, e suficient, fiindcă planeta orbitează aiurea doar în jurul meu. Străinii vor fi împușcați pe loc, fără nicio somație (aidoma ploii, trebuie să fim stricţi în crimele pe care le facem). Și totuși, asta e o ploaie stranie, nu are nimic fatalist în esenţa ei. Noi, oameni ai ploii nevrotice, ai spleen-ului bacovian, haideţi să trăim acum două sute de ani, să ne cântăm neputinţele pe sub pervazuri, să ne aruncăm măruntaiele peste iubiri frivole! Să nu mai fim noi. Măcar până la acest vers.
      Plouă din Shakespeare, cu vremelnicie! Astăzi nu se încep războaie, nu se nasc copii, ci se visează extrem, se respiră adânc şi se iubește oniric.
      Mai ascunde-te, Mâine!

 

82 de comentarii:

  1. Pfff , minunată melodie !
    Holy , draga mea , cumva iubești ?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ieri si azi am iubit mai mult ca oricand, in pofida ploii nevrotice.Nu ma intreba insa ce se va intampla maine.

      Ștergere
    2. Nu cred că te vei schimba la 360 de grade doar în 12 ore ( cât ține noaptea ) , vei iubi și mâine Holy ! :*

      Ștergere
    3. :)) Pariu ca se poate? Nu s-a vazut nimic mai schimbator decat mine.Tocmai de aceea am invatat sa nu mai am incredere in ceea ce ma priveste.

      Ștergere
    4. Eu n-as indrazni. Pun ramasag ca-l pierzi !:))

      Ștergere
    5. La asta trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam din partea ta. Chiar asa sa ma pui la grea incercare intr-o zi asa superba.:)):))

      Ștergere
    6. Cat traim, iubim (si viceversa). O sa ma rezum doar la atat.:))

      Ștergere
    7. Oh, mă lași să interpretez cum doresc ?! :))

      Ștergere
    8. Nu mai iubesc ca atunci cand am scris aceste randuri.
      Mereu iubim, dar o facem in moduri si la intensitati diferite.
      Tu ce crezi?

      Ștergere
    9. :))Nu m-as entuziasma in locul tau. Nu mai iubesc ca ieri. Nimeni nu o face.

      Ștergere
    10. Dar iubești ?! Tot iubești ?! Se cheamă că am câștigat , right ? :*

      Ștergere
    11. N-are rost. O SA-L CASTIG IAR !!!!
      :)):))

      Ștergere
    12. Nu-nu-nu-nu! Eu l-am câștigat acum ! :-w Holyyyyyy , nu deveni Sinnerrrrrr ! :))

      Ștergere
    13. "God knows I don't want to be an angel."
      :))

      Ștergere
    14. Gata,gata! Eu am câștigaaat ! Fără obiecție ! :*

      Ștergere
    15. Mi-ar plăcea tare mult să mă contrazic așa cu tine în realitate. Adina, eu am câștigat , oke?! Accepta o înfrângere , dear =; !

      Ștergere
    16. Gasesc ca si tu esti o persoana extrem de "orgolioasa".Asta e foarte bine.Nici nu vreau sa-mi imaginez ce ar iesi la o dezbatere pe bune.

      Eu accept doar infrangerile cu mine insumi.

      Ștergere
    17. Oficial Codrina e ”mine însumi”-ul Adinei! Acum accepți ? :-w

      Ștergere
    18. Daca ma iei cu idealismul magic, atunci orice victorie este o infrangere conform acestei perceptii filosofice.Deci te-ai pierdut "pe tine".

      Ștergere
    19. Tu hotarasti, de vreme ce totul e doar un pariu cu mintea ta.
      Tot infrangere se numeste.

      Ștergere
    20. Dar nu in contextul pe care ai mizat tu. Totul sta in nuante.

      Ștergere
    21. In idealismul magic promovat de tine, iubire = ura

      Ștergere
    22. De fapt, dacă stau și mă gândesc , ura e sentimentul cel mai puternic. Nu poți să zici că urăști dacă n-ai iubit la fel de mult. Așa că Holy , ce facem acum ?!

      Ștergere
    23. TOUCHÉE, draga Codrina ! TOUCHÉE !

      Ștergere
    24. Ce sa facem: in iubire mereu castigam prin infrangere.Tocmai de aceea iubirea uneori e echivalenta cu ura dpdv al intensitatii.Opusul iubirii e de fapt indiferenta.

      Ștergere
    25. Bingo ! Vândut ! Am fugit ! Noapte bună , Adina ! :*

      Ștergere
  2. ,, Parcă plouă din Shakespeare ,, dintr-o data ploaia capata o alta frumusete

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O alta frumusete...daca am stii sa abordam astfel desertaciunile si amagirile care ne fac muritori veritabili.

      Ștergere
  3. Oamenii frumoşi sunt cei care trăiesc amănuntele, până şi condensul picăturii de ploaie cu pielea...aşa ca tine, om frumos!

    RăspundețiȘtergere
  4. Schimbatoare in prezenta,dar aceasi in esentza,la fel ca mine,un om al extremelor,imi place.Recunosc sunt un "clasic nebun" si sunt incurabil.Melodia e superba,o stiu de foate multa vreme,cred ca o am pe unul dintre bloguri.Postarea e aparte,nu doar ca se vede ca iubesti,miroase a iubire,a extaz,a adrenalina...Un om al extremelor nu uita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai reusit sa ma caraterizezi perfect- "un om al extremelor". Paradoxal e ca toti cei care doar au iluzia ca ma cunosc, n-au reusit niciodata sa ma "priceapa" cu adevarat.(Poate e si vina firii mele nestatornice).Insa,tu ai reusit si-ti multumesc ca ai stiut sa citesti printre randuri.

      Si e adevarat: un om al extremelor nu uita !

      Ștergere
    2. Cei ce se aseamana se aduna nu?!Eu nu citesc postarea,eu dezlag abalajul cuvintelor,pentru a vedea ce e cu adevarat in interior,eu nu citesc,eu simt.Altii vad doar ce vor sa vada,nu ce e cu adevarat si uneori imi pare rau ca sunt omul care vede dincolo de perdea,dar de data asta nu-mi pare deloc rau.

      Ștergere
    3. Numai cu inima putem vedea lucrurile corect. Esentialul este invizibil pentru ochi.

      Ștergere
    4. Eu aleg sa fiu deferit si sa privesc cu inima.Tu?

      Ștergere
    5. Asemenea.
      Cred ca pentru oamenii cu destin nu exista nimic mai rau decat a se face intelesi.

      Ștergere
  5. Suberb, ca întotdeauna!
    Am venit aici să-ţi spun că te-am nominalizat la o leapşă da' m-a atras titlul şi nu m-am putut abţine să nu citesc. Cuvinte de laudă cred că nu are rost să îţi mai zic/scriu că presupun că te-ai obişnuit cu ele. :D
    Acum, în caz că te intereseză şi leapşa mea, link-ul e aici: http://prafdeaberatii.blogspot.ro/2013/03/leapsa.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult, Maria. O sa ma ocup de leapsa un pic mai tarziu. M-am gandit sa aleg un moment aparte pentru a vorbi despre mine.

      Ștergere
  6. Tu, Titan cu sufletul curat, ma bucur ca iti place ploaia! Poate traim in trecut si cu corpul suspendat in timpul ce astazi exista. Suntem ceea ce suntem si nu e vina noastra. Iti doresc iubire multa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rectificare:și l-am putea bârfi pe Tlaloc, fiindcă e numai vina lui.

      Suntem ceea ce iubim !

      Ștergere
  7. Spala-ti ranile-n sudoarea norului
    Si vindeca-te-n picaturile-amorului.
    Danseaza-n siroaie,fa dragoste cu o umeda stanca
    Traieste acum,nu maine,caci timpul te mananca.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca vreau sa traiesc, trebuie mai intai sa vad cum plec prin toti.

      Ștergere
    2. ..sau cum firmituri plantezi in toti..
      Caci infinita-i de uitat,trairea!

      Ștergere
    3. Doar firmituri, niciodata plenitudini.
      Stii, mi-am intristat.

      Ștergere
    4. Doar firmituri..
      maruntele muscari din viata.
      Cu gura inimii cusuta cu ata.

      Te-ai intristat?
      Sau orbita de gandirea-ti lacoma,tu esti?

      Ștergere
    5. "Această oaie a înnebunit,
      Nu-i mai e frică de nimic, nimic,
      Toate cuvintele ce i le zic
      O fac să râdă fraged şi cumplit.

      Pân-a avea o taină şi un tic,
      Se uită ca-n oglindă şi-n cuţit,
      Această oaie s-a îndrăgostit
      Şi murmură un fel de ritm peltic.

      Dar n-am ce-i face, merg în urma ei,
      Şi-s gata la orice să mă aştept,
      Această oaie ce o port în piept,
      Această inimă fără idei

      Ca un cioban, cu oaia lui cinstit,
      Urmându-mi inima pân-la sfârşit."

      Ștergere

    6. http://www.youtube.com/watch?v=xEzetAXZDI4

      Am inteles neintelesul,
      Respira!zic!
      Si tunde cheagul inflorit!




      Ștergere
    7. Respir ca sa nu ma sufoc! Ma zbor aleatoriu !
      Inca stiu sa dispar.

      Ștergere
    8. Zboara-n taram de reverie
      Fii vie!

      Ștergere
    9. Pot fi reinviata oricand chiar daca nu am murit inca.

      Ștergere
  8. Nu știu dacă pot spune mai mult decât „extraordinat”! M-ai cucerit! M-am pierdut puțin în complexitatea frazelor. Numai marii clasici au reușit să-mi facă asta! :) Sunt puțin geloasă pe arta ta deși știu că nici un sentiment nu e mai bun decât altul. Rațiune.... și nici rațiunea nu mă ajută acum... Felicitări, draga mea Holy! Dacă nu ar suna dezgustător de dulce, aș spune că mă inspiri :)! Dar nu o voi spune. O țin pentru sufletul meu ;)! Carpe diem!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma simt flatata: mi se pare prea de tot comparatia cu marii clasici.Cine ar putea vreodata sa se gandeasca macar ca ii va putea ajunge?
      Iti multumesc din suflet si ma bucur ca te regasesti in aceste randuri.E singurul scop urmarit.

      Ștergere
    2. Nu sunt vorbe fără fond. Noi toți îi putem ajunge, după ce murim. Doar atunci vom fi considerați valoroși. Vrei să murim împreună, Holy S.?

      Ștergere
    3. Sa murim impreuna, sa ne zburam aleatoriu in "Inventatul-Neinventat".Zic.

      Ștergere
    4. Și să râdem scufundate-n nori de cei care, asemenea nouă, tânjesc la absolut! Și să valsăm cu stelele și să iubim fără frică! Și să ne simțim sleite de sentimente căci vii se hrănesc cu rândurile pe care le-am lăsat în urmă! Și, obosite, să ne plăbușim în infinit dorind să fim iar vii! Apoi să vrem cu disperare să fim moarte iar!

      Ștergere
    5. Sa vina nasterea si moartea, nasterea si moartea, nasterea si moartea, si nasterea si moartea...pana cand Dumnezeu se va plictisi de noi si ne va soma sa fim mai hotarati.

      Ștergere
  9. Iar noi să.l ignorăm şi să trăim în abnegaţia durerilor noastre

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In noi martirii suspină domol.
      Din ce e Dumnezeu?
      Din noi şi din singurătate.

      Ștergere
  10. E incredibil cum se "aliniaza" planetele, postul si melodia aceasta cu starea mea de fapt si psihica - ploua, ploua, ploua ... Ai zice ca nimica nu se poate intampla pe o ploaia ca aceasta, dar uite ca se intampla. Continui sa iubesc (enorm) - ploaia pare mai blanda totusi pentru ca si eu sunt iubita la fel - , dar mai apar si acele mici pete "violet" cauzate de altii care vor sa ploua torential.

    Multumesc pentru melodie si postare. E foarte frumoasa (desi pare o platitudine).

    RăspundețiȘtergere