luni, 22 aprilie 2013

Concert


                                                  

         Datorită tatălui meu am mers la un concert de muzica simfonică susţinut în memoria lui Beethoven. Am plecat uşor dezamăgită şi lipsită de entuziasm, neștiind ce surpriză mă aștepta acolo: cred că au fost cele mai frumoase două ore din viața mea. Muzica este o revelaţie mai înaltă decât toată ştiinţa, înţelepciunea şi filosofia, e scânteia ce aprinde focul în sufletul omenesc. Minunatul concert a fost unul din momentele muzicale oferite prin proiectul cultural “Pianul Călător”, iniţiat de Radio România Cultural şi susţinut de Radio România. Pianistul Horia Mihail, unul dintre cei mai prestigioşi pianişti ai Romaniei şi ai lumii, a propus în această a treia ediţie a proiectului ,,Pianul Călător”, un program Ludwing van Beethoven cu piese musicale ca “Sonata lunii”, “Patetica”, “Appassionata”:  „Merg pe urmele lui Liszt, cu pianul călător. Acesta căra pianul cu el în concertele pe care le susţinea şi m‑am gândit să fac acelaşi lucru, însă mă identific cel mai mult cu spiritul muzicii lui Beethoven”, a mărturisit celebrul pianist. Alături de violonistul Alexandru Tomescu şi violoncelistul Răzvan Suma, a realizat multe alte turnee naţionale şi internaţionale , a colaborat cu cei mai faimoşi artişti ai lumii, fiind şi protagonist în turneele “Stradivarius”.
         Totul a fost extraordinar: emoţie, finețe, delicatețe a interpretării, un balans atent controlat, o bogăție de nuanțe - atribute ale unui spectacol pianistic de înaltă clasă - un talent muzical de aleasă factură...Aveam în față nu numai profesioniști, ci și niște oameni extrem de sensibili, ce reușeau să „treacă” partiturile prin filtrul simțirii lor: am înţeles că în muzica lui Beethoven nu se ating culmi divine, fiindcă omul este un dumnezeu, dar un dumnezeu care suferă şi se bucură omeneşte. Lipsindu-i aspiraţia şi intuiţia paradisiacă, tragedia umană este condiţia lui divină. O muzică demiurgică îl anulează pe Dumnezeu, pentru că el este singura ei piedică: un creator ca Beethoven nu poate crede în divinitate decât prin analogie, extazul propriei creaţii trezindu-i admiraţie pentru Dumnezeu, nicidecum umilinţă.  
          De prea multe ori mi s-au umplut ochii de lacrimi. Aceste somități erau atât de naturale, de firești în cântecul lor, încât ne-au adus aproape de ei și de muzica lor fermecătoare, copleşindu-ne cu o dulce melancolie cosmogonică, însă o melancolie care naşte o lume şi nu care sfărâmă o inimă.


13 comentarii:

  1. cât mă bucur că ai avut o ocazie ca asta..
    holy, mi-era dor să citesc ce scrii..
    bună ziua soare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Parcă e o altă lume, nu?
    Puţin te invidiez pentru ocazia aceasta. :)
    Şi pe mine mă fascinează oamenii stăpâniţi de geniu. Mă impresionează transfigurarea lor, felul în care se manifestă şi care, mie una, îmi pare că ţine de supranatural.
    Câteodată îmi imaginez că aceşti oameni vin dintr-o civilizaţie a viitorului, o civilizaţie alcătuită din indivizi rezultaţi în urma unei selecţii genetice ce a optat pentru excelenţă şi nicidecum pentru supravieţuire, aşa cum e a noastră.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am ramas efectiv uluita de modul aproape transcendental in care aceste genii se pierdeam in reveria si in sublimul muzicii.Fara dubii, unele suflete vin dintr-o lume de vibratii pure, dintr-o alta dimensiune.

      Ștergere
  3. Ce ocazie! Pe mine mă uimește cu atât mai tare talentul, geniul acestui OM, cu cât se știe că rămăsese surd, dar notele încă îi zburau prin minte, degetele încă mai căutau clapele, muzica o auzea ... dar cu sufletul, cu un al șaselea simț, care nu putea fi făcut să tacă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Paradoxal, surzenia a fost la nivel emotional si initiatic o alta treapta in ascensiunea lui spirituala.

      Ștergere
  4. Şi încă nu l-ai auzit pe Bach cântat la orgă, tropăind majestic, uneori divin, prin sufletul tău!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am avut sansa de a asculta o orga intr-o superba catedrala gotica. Erau sonoritati gen Buxtehude, insa nu Bach. Mi-a fost foarte greu sa ma desprind de acea lume magica.

      Ștergere
    2. Unde în altă parte? Catedrala se subînţelege. Le-au făcut înainte să existe orgi, dar parcă special pentru ele. Şi orgile le-au făcut special pentru Bach.

      Ștergere
  5. Cuvinte parca strica frumusetea evenimentului.Ele niciodata n-ar putea descrie eternul absolut al fiintei si sclipirea intensa a adevaratelor valori ale lumii!

    RăspundețiȘtergere
  6. la felul cum ai descris, am simtit parca si eu emotia.

    RăspundețiȘtergere