miercuri, 5 iunie 2013

Minune

                       
                           „Fiecare bloc de marmură ascunde o statuie.”   (Michelangelo)
           
 
        Minune. Încă  de  la  început  cuvântul  are  aerul  a  ceva  nepământean, având conotaţii atât spirituale , cât  şi  religioase . Minunea  e  salvarea  din  situaţia de  criză  într-un moment  în  care  totul  pare  pierdut . O  minune  te  înalţă : îţi deschide  aripile  dându-le  speranţă , iar speranţa  te  ridică  pe  o altă  treaptă  a  sinelui şi  a  spiritualităţii.   
       Minunile  sunt  de  multe  ori  prea mici  pentru  a  fi  observate . Sunt  în  sentimente  precum prietenia  şi  iubirea  şi  în  acte  cum  ar  fi  iertarea.  Minune   e  acel  ceva  care  îţi  apare  în  cale  în  fiecare  zi  şi  care , dacă  reuşeşti  să-l  observi , te face să  te  simţi mai  bun  şi  mai  deschis  faţă  de  toată  lumea . Minunea  e  granula  de  speranţă  care , dacă  o  înglobezi , se  transformă , de  la  caz  la  caz , în funcţie  de  necesităţile  fiecaruia , în  putere , tărie  de  caracter ,  perspicacitate , pragmatism , delicateţe  sau  căldură . Fiind  doar  mici  granule  şi  găsindu-se  pretutindeni  în  jur , sunt  trecute  de  obicei  cu  vederea  sau  luate  drept  normalitate . Uneori  e  nevoie  de  un  înger  care  să-ţi  cadă  în cale  pentru  a  le  vedea ....
        După  ce  le  vezi ,  totul  devine  simplu ; observând  un  mic  detaliu  în  exterior,  devii  mai  preocupat  de  tine  însuţi , de   propriul  eu, pe  care  începi  să-l  explorezi . Cu  cât  cauţi  mai  mult  şi  afli  mai  multe , văzând  parcă  atingerea  din  clipă  în  clipă a esenţei, cu atât realizezi că ştii de fapt mai puţin. O dată conştientizat acest lucru, că omul e mult prea complex pentru a putea fi limitat prin câteva insuşiri, devii mult mai maleabil, lucru valabil şi în cazul Artei, al literaturii. Sinele nu mai e ceva rigid, convex, care să respingă imaginarul şi sublimul dintr-un tablou, o melodie sau o carte, ci se pliază pe acestea. Tema din literatură şi vocea interioară se lichefiază amândouă  şi se preling una pe alta, înglobând fiecare ceva din cealaltă, parte imposibil de detaşat de sinele care încearcă să îşi revină la loc după eliberarea, uneori forţată, din universul cărţii.
        E ca în cazul fenomenului de catharsis din timpul vizionării unei piese de teatru: rigiditatea eului este lăsată la o parte şi partea pragmatică a acestuia este înlăturată total, pentru a fi completat cu ceva din eul personajelor. Deşi la început renunţarea e uşoară, detaşarea, odată ce ai pătruns complet în lumea cărţii, nu va mai putea fi totală la ieşire, sinele nemaiputând să se lase îmbrăcat perfect în cochilia abandonată la început .
       E vorba de un paradox.  Fiecare ştie că, odată intrat în această lume şi odată confundat cu ea, fie şi pentru un singur moment, nu se va mai întoarce acelaşi. E un drum fără ieşire pe care totuşi intrăm de bunăvoie. Să fie într-adevăr ceva atât de tragic pierderea aceasta a fostei personalitaţi, să fie oare un sacrificiu ?  Sau este una dintre acele minuni zilnice, aproape insesizabile, spre care te poate ghida  aripa lipsită parţial de pene a îngerului căzut, care se uită la tine şi îşi vede trecutul ca într-o agendă ? ....
 
 
                                  

                                                                                               

24 de comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Stiu ca nu stiu nimic, si nici macar asta nu stiu.

      Ștergere
  2. Tu lipseși o perioadă și când revii scrii ceva tare frumos.
    Bună Adina, pacea fie cu tine ! :)):*

    RăspundețiȘtergere
  3. De ce o pierdere a eului? Eu cred ca e o evolutie radicala,constanta,inevitabila si tot o data rapida.Citind mi-am dat seama ca eu defapt nu sunt eu ci rezultatul faptelor,intamplarilor si parerilor din jurul meu.
    Cand mi-am descoperit acea minune in mine acel al treilea ochi (ochiul a tot vazator si a tot stiutor)privind prin el am vazut lumea cu totul altfel.Atat de inspirativa si bogata in idei si cu ajutorul darului meu de a ma juca cu vorbele am asternut tot ce mi se arata.
    Intradevar la un moment dat ramasesem blocat doar pe acel spectru,dar din ambitie am vreut sa-l schimb sibsa ma intorc inapot,doar ca drumul pana la vechiul eu a cuprins inca milioane de spectre si de pozitii din care priveam un lucru sau o situatie.
    Atunci copil fiind le-am explorat din pura curiozitate ajungand acum la maturitate sa le pot controla.Ajutandu-ma sa ma mulez perfect pe situatii pe care in trecut ma intepau groaznic.
    Minunea mea nu a venit din lumina ci din intuneric facandu-mi privirea mai agera un caracter mult mai stabil si mai concit,in acelasi timp mai definit ajungand sa ma cunosc mai bine pe mine.In lumina sunt toate asternute pe tava,dar e o arta in a vedea ce ascunde infunericul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Întunecând întunericul, iată porţile luminiii..."

      Ștergere
  4. Ai un stil f fain, e o placere sa citesc ce scrii :D apoi in ceea ce priveste ideea de "EU", tin sa zic ca din perspectiva mea, "eul" indiferent din ce punct il privesti e schimbator si subiectiv si catharsisul reuseste sa imprime o amprenta puternica numai daca "eul" reuseste sa-l perceapa in intreg cuprinsul lui...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tu ai inteles ce am vrut sa zic? ca eu acum imi dau seama ce "filozoafa" am fost :))

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    3. Tocmai asta e minunea de care vorbeam. Numai ca noi adesea o percepem ca pe o tragedie.

      Ștergere
  5. E vorba de un paradox. NU stie fiecare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stie fiecare.Fix in acest punct ni se termina gandul salvarii

      Ștergere
  6. Mi-au atras atentia scrierile tale Planuiesc sa initiez un proiect menit sa atraga atentia asupra creatiei adolescentilor care nu au publicat volume. In cazul in care ati fi interesata de colaborarea cu o revista online distribuita pe diverse retele de socializare atunci va rog sa ma contactati la id-ul alexaa_12@ymail.com.Este un proiect aflat la inceput ce are ca scop si aducerea impreuna a asprirantilor si a persoanelor cu puncte comune. Revista va fi tradusa si in limba engleza pentru a mari spectrul cititorilor si distribuita de asemenea unor editori.
    Multumesc anticipat pentru atentia acordata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va multumesc din suflet pentru aceasta propunere cu care rezonez din plin si va felicit pentru aceasta initiativa salutara. Desi momentan trec printr-o perioada mai "zbuciumata", o sa va contactez cat de curand, dat fiind ca mi-ar face o deosebita placere sa pot colabora la acest frumos proiect.
      Va sunt recunoscatoare si sper sa "ne citim" cu bine in continuare.

      Ștergere
  7. "Minune" e un cuvânt inventat pentru a convinge lumea care nu-i în stare să explice un fenomen de valididatea şi importanţa lui. La rândul ei, importanţa este atribuită de o oarecare autoritate. Ce descrii tu e saltul evolutiv intenţionat, efectuat prin mijloace artistice. Nu strica arta, legând-u de un concept inventat pentru a prosti. Arta e făcută să-ţi deschidă ochii, minunea e un lipici pentru pleoape.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am intentionat sa etalez o abordare a "minunii" in sensul ei epifanic. Arta si numai arta, spune Nietzsche, avem arta pentru ca adevarul sa nu ne ucida. Arta e facuta sa ne deschida ochii.Oare e o contradictie daca imi permit sa vad in asta o "minune"?

      Ștergere
  8. Curiozitate. La ce facultate ești?

    RăspundețiȘtergere
  9. existenta e continua transformare, pierderea vechiului e inevitabila. schimbul cu exteriorul la toate nivelurile e inevitabil. totusi simti ca te pierzi doar cand simti ca te detii si ca ai un invelis care te separa. minunile se intampla cand nu te invelesi.

    RăspundețiȘtergere