miercuri, 26 iunie 2013

Plânsul lui Nietzsche


                            “Copiii:  Karamazov, e adevărat ce spune religia, că vom învia din  morţi şi că ne vom întâlni unii cu alţii?
                             Alioşa:  Sigur, ne vom întâlni şi ne vom povesti cu bucurie tot ce s-a întâmplat.”

                                                                                                    
                                                                                                    Dostoievski, "Fraţii  Karamazov"

           
              Unii afirmă că suferinţa ar avea, se pare, două surse. Teama de Dumnezeu şi teama de moarte. De Dumnezeu nu mi-e frică. Si nu pentru că n-aş avea destule păcate . Am, cel mai mare dintre ele fiind acela că, deşi provin dintr-o lume unde am putut vedea ce schimbă credinţa în oameni, nu sunt o bună creştină, uneori, fiindu-mi greu să cred ca mai exista ceva dincolo de moarte. Când Nietzsche scrie: „Apare limpede că principalul lucru în cer şi pe pământ este a te supune, vreme îndelungată şi în aceeaşi direcţie: cu timpul rezultă de aici ceva pentru care merită să trăieşti pe acest pământ, ca, de pildă, virtutea, arta, muzica, dansul, raţiunea, spiritul, ceva care transfigurează, ceva rafinat, nebunesc sau divin", el reliefează regula unei morale de aleasă factură; dar, totodată, indică şi drumul pe care e necesar să-l parcurgă omul absurd. Si totuşi acest celebru „ucigaş” al lui  Dumnezeu, sfârşeşte  într-o cumplită nebunie, crezându-se Iisus şi invocând divinitatea. Ce dovedeşte aceasta?
               „Rugăciunea, afirmă Alain, este gândirea peste care a coborât noaptea". „Dar spiritul trebuie să întâlnească noaptea", ripostează frenetic misticii şi existenţialiştii. Desigur, dar nu e vorba de acea noapte care ia naştere sub ochii închişi ai omului şi numai prin voinţa lui — noapte întunecată şi sumbră, pe care spiritul o invocă pentru a se rătăci în ea, ci acea noapte a disperării care rămâne lucidă, veghe a minţii, noapte polară. Tocmai de aceea, Dumnezeu ştie că am fost onestă şi integră în îndoielile mele şi n-am facut caz de ele cu infatuare şi insolenţă . Dimpotrivă, am fost stânjenită întotdeauna de faptul că nu ştiu să mă rog. Bunica mea are acest har: dacă e supărată sau împovărată, se duce, când are timp, să ia de pe pervazul ferestrei un ceaslov, o carte de rugăciuni cam jerpelită, cu foile îngălbenite şi îngână o rugăciune. După aceea, o văd senină, liniştită şi împăcată. Eu, de câte ori  încerc să mă rog, mă simt blocată în ideea că trişez, că fac ceva formal şi platonic. Nu cred, deci, că Dumnezeu mă poate condamna sau pedepsi, fiindcă refuz să fiu ipocrită. Insă, de cealaltă „sursă” a suferinţei mi-e mie frică: panta pe care ne găsim acum, duce, inevitabil, în jos.
               Poate ca si Creatorul are propriul său Infern: dragostea lui pentru oameni. Unii afirma că noi 1-am inventat pe Dumnezeu pentru ca să nu ne omorâm, dar e bine totuşi ca omul, comparându-şi puterile cu dificultatea, să se judece uneori, fiindcă numai el o poate face. Tocmai de aceea nu e bine să ne oprim aici şi nu trebuie niciodată sa ne mulţumim cu un singur fel de a vedea, privându-ne de contradicţie, cea mai ingenioasă şi subtilă poate dintre toate forţele spiritului. E timpul, acum, să trăim.

 
                                             P.S:   Existenţa este mincinoasă şi veşnică.


                                                      

                                               

57 de comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Nu putem judeca ceea ce nu intelegem.

      Ștergere
    2. E ca si cum ai spune ca tu ti-ai construit gradina in care te-ai jucat in copilarie. E o ineptie fara limite ce vorbesti suflet de curva. Nu exista nici o zidire fara ziditor, iti trebuie cel putin 2 grame de creier sa realizezi asta, valabil oricui ce are impresia ca exista zidire fara ziditor !

      Ștergere
    3. Repet: Nu putem judeca ceea ce nu putem intelege şi nu trebuie niciodată să ne mulţumim cu un singur fel de a vedea.Si nu cumva cei care il neaga pe Dumnezeu, cred cel mai mult in el ?

      Ștergere
    4. Da, de cele mai multe ori cei care il neaga pe Dumnezeu , tot ei sînt cei care cred mai mult în el. Asa am fost si eu.

      Ștergere
    5. Paradox: a gasi o Credinta in lipsa de credinta..si viceversa.

      Ștergere
  2. Si eu de multe ori am simtit ca ma rog din obligatie...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu zic ca majoritatea ne "rugam" asa..in virtutea inertiei.Sunt foarte putini oameni care au realmente acea traire crestina.

      Ștergere
    2. Eu credca ne rugam intr-un mod sincer doar atunci cand avem nevoie de ajutor sau cand simtamintele noastre sunt asa de putermine, de multumire, de iertare sau ajutor incat trebuie sa-i spunem asta DOmnului.

      Ștergere
    3. Exact. Si nu suna asta a "negociere" sau nuj sigur cum s-o definesc. Jucam murdar, asta e sigur !

      Ștergere
  3. Somnul ratiunii, stiti ce naste ? Daca da, nu sustineti miscarea.

    Una peste alta, omul nu se teme de moarte, se teme pentru ca stie in constiinta lui ca a facut greseli si realizeaza, dar prefera sa se minta in loc sa ia masuri.

    Apropo de miscarea ateista, oare de ce Petre Tutea, mare ganditor care a trecut la cele vesnice zicea: "O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor." ? Filozoful asemanat cu Socrate !? Doar ca el afirma ca nu e in cautarea unui zeu la fel ca Socrate, caci el l-a gasit

    Ma gandesc eu asa, Petre Tutea asta, cel mai mare ganditor roman din cate se zice, oare cum credea el in Dumnezeu ? ( era mare prost nu ? ( cu sarcasmul de rigoare ) )

    Voi care nu ati terminat nici liceul inca puteti sa ziceti ca ati inventat Divinitatea ? Cine crede ca aberez sau vorbesc aiurea sa mai citeasca citatul de mai sus, cu baba murdara ! Dupa asta sa ma injure cat vrea, dezaprob total aceasta gandire total nesanatoasa si daca cineva ma contrazice, nu ma intereseaza, dovada cea mai buna ca nu mananc ciuperci e filozoful mentionat mai sus, ala gandea cat noi toti la un loc, deci nu cred ca mananc eu ciuperci.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fiecare are dreptul sa creada (sau sa nu creada) ce vrea.La ce bun să fii ateu în zilele noastre? - Dumnezeu „Tatăl“ e contestat de-a binelea; la fel şi
      „Judecătorul“, „Răsplătitorul“, precum şi al său „liber arbitru'': el nu ne aude, - şi chiar dacă ne-ar auzi,
      nu i-ar sta în putere să ne ajute. Cel mai rău e că el pare să fie incapabil de a se exprima lămurit:
      aşadar, este obscur? - Aceasta e concluzia la care am ajuns, în urma multor discuţii, întrebând şi
      ascultând - în ea se află cauza decăderii teismului european; la drept vorbind, îmi pare că instinctul
      religios se află într-o puternică recrudescentă, - dar că el respinge cu profundă neîncredere împlinirea
      pe care i-o oferă tocmai teismul.

      Ștergere
    2. E un citat din Nietzsche.
      Fiecare om trebuie sa aiba dreptatea, adevarul si credinta lui.

      Ștergere
    3. Nu ma intereseaza ce spun ateii, nu exista nici o diferenta intre un ateu si un perete ! Vorbesti cu el si tot la fel raspunde, e ca si cum as vorbi cu un caine, doar ca acel caine pentru o bucata de afectiune nu m-ar musca niciodata, pe cand ala m-ar scuipa.

      Inca ceva, omul nu-i de capul lui, Dumnezeu a lasat liber omul intocmai sa vada pe unde o ia, daca te uiti pe GPS si iti indica la stanga eu spun ca daca faci la dreapta n-ai sa ajungi la destinatie !

      Ștergere
    4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    5. Logic vorbind, conform spuselor tale, reiese ca existenta umana e o supunere, o experienta coercitiva la capatul careia ne asteapta Judecata. Eu refuz un Dumnezeu tiranic si necrutator, nu vreau sa mi-l imaginez asa. Tocmai de aceea nu cred ca exista atei, ci doar oameni care vor sa inteleaga raportul cu divinitatea din multiple perspective.
      Eu te inteleg, iti respect credinta si opiniile, insa trebuie sa constientizam ca nu suntem capabili sa-L intelegem pe Dumnezeu.

      Ștergere
  4. Cum am spus si repet, iti lipseste lectura pe tema asta, e ca si cum ai fi doctor dentisti si te bagi la operatii pe creier, cine a zis ca Dumnezeu e tiranic si necrutator ? Am zis eu asta ? Nu-mi baga cuvinte in gura, ca eu clar nu am zis asta. Te pricepi la literatura, nu spun ca nu esti priceputa, dar fara sa intelegi fenomenul Crestin Ortodox si farasa-l studiezi, mai bine nu mai deschizi subiectul... fara suparare, e ca si cum eu as vorbi despre latina, nu am nici un habar despre ea, dar stiu ca suna bine, pentru mine suna bine pentru altu suna rau si faceem piata, hai cu legatura si cu castravetele, 2 la 10 lei.

    Si sa-ti raspund la ce ai zis despre Dumnezeu:

    Dumnezeu e drept si iertator. Omul trebuie sa se indrepte, ca in fata lui Dumnezeu exista iertare pe lumea asta, oricand dar in special inainte de moarte, a-ti cere iertare este un fapt divin. Dumnezeu pe langa astea e drept, ce ar fi ca unu care omoara si nu si-a invatat lectia sa intre in paradis? Nu ar intelege paradisul si fenomenul de paradis

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi place ca exista nuante, ca exista controversa si impetuozitate in etalarea convingerilor: sunt oameni care si-au varsat sangele pentru ca tu sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine, desi iti spun sincer-eu nu vad neaparat o contradictie intre credinta mea, a ta si a celorlalti.Allah Akbar- acea Forta suprema este mai presus de toate- cum bine spune imnul statului Liban. Pe măsură ce acuitatea percepţiei spirituale şi a perspicacităţii omului creşte, în jurul lui orizontul şi spaţiul se lărgesc deopotrivă: lumea sa devine mai profundă, în faţa privirii sale apar mereu noi stele, enigme şi imagini noi. Poate că toate cele prin care privirea sa spirituală şi-a exersat perspicacitatea şi profunzimea până acum au fost pentru el doar un prilej de antrenament, un fel de joacă destinată copiilor şi capetelor puerile; poate că într-o bună zi cele mai solemne noţiuni, cele pentru care s-a luptat şi s-a suferit mai mult, noţiunea de „Dumnezeu“ şi de „păcat“, ne vor părea la fel de puţin importante precum îi par unui bătrân jucăriile şi tristeţile copilăriei, - şi poate că atunci „bătrânul“ va avea din nou trebuinţă de o altă jucărie, de o altă tristeţe, - mereu copil, etern copil!

      Ștergere
  5. Mie-mi place conepţia ortodoxă despre Dumnezeu, cum că ar fi un nene care a creat Universul pentru ca Românii să se mântuiască în ciuda Ocultei Satanice şi a Cahalului Evreiesc. O aberaţie, dacă ne amintim că Fiul trimis de Tată la moarte S-a născut evreu. Majusculele le-am pus din respect, nu din credinţă. Însăşi ideea de frică faţă de propriul creator generează entalităţi perimate, patriarhale, conform cărora nu ai dreptul de a-ţi depăşi înaintaşii. Or, asemenea lege este contrară naturii, ea însăşi creaţie divină potrivit creştinilor şi nu oricum, ci anterioară omului. Cu alte cuvinte, o religie bazată pe tradiţie încearcă, prin vorbe, să legitimeze manifestări de revoltă împotriva unei tradiţii anterioare ei înseşi! Da, e iraţional! Şi iraţionalul capătă valenţe ironice atunci când considerăm că Dumnezeu e raţiunea şi inteligenţa supremă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De altfel, există o mare scară a cruzimii religioase, o scară cu multe trepte; însă trei din acestea sunt cele mai importante. Odinioară se jertfeau pentru Dumnezeu oameni, poate tocmai cei mai dragi, - dintre aceste jertfe fac parte cele ale primilor născuţi, prezente în toate religiile preistorice, şi, de astmenea, jertfa oferită de împăratul Tiberiu în grota Mithra din insula Capri, cel mai oribil anacronism al istoriei romane. Mai târziu, în epoca morală a umanităţii, îţi jertfeai pentru Dumnezeu instinctele tale cele mai puternice, „natura“' ta: aceasta e bucuria solemnă ce străluceşte în privirea crudă a ascetului. A exaltatului anahoret care „s-a împotrivit naturii“. În fine, ce ne-a mai rămas acum de jertfit? n-ar trebui oare jertfite în sfârşit toate cele consolatoare, sacre, tămăduitoare, întreaga speranţă, întreaga credinţă într-o armonie tăinuită, într-o fericire şi dreptate viitoare? N-ar trebui să-l jertfim pe Dumnezeu însuşi şi să divinizăm, din cruzime faţă de el, stânca, nerozia, povara, destinul, neantul? A-l jertfi pe Dumnezeu neantului -- acest mister paradoxal al supremei cruzimi i-a fost rezervat generaţiei prezentului: noi, cu toţii, ştim deja câte ceva despre aceasta.

      Ștergere
  6. frumos spus ... nu putem judeca ce nu intelegem.

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu stiu ca Dumnezeu exista si El nu are nevoie de justificarile noastre privind existenta sau nonexistenta lui. Mi se par scuze patetice sa spui "noi l-am inventat" - este doar o tenaiva de spalare a constiintei.

    P.S. - putini stiu despre Nietzsche dar despre Dumnezeu au auzit inca din vechime popoare nenumarate, makes you wonder, cine are dreptate...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am vrut sa nuantez ca viata ar fi golita de sens fara expectativa nemuririi, oamenii avand nevoie de un Zeu suprem. "Dar e bine totuşi ca omul, comparându-şi puterile cu dificultatea, să se judece uneori, fiindcă numai el o poate face. Tocmai de aceea nu e bine să ne oprim aici şi nu trebuie niciodată să ne mulţumim cu un singur fel de a vedea, privându-ne de contradicţie, cea mai ingenioasă şi subtilă poate dintre toate forţele spiritului. " El n-are nevoie de justificarile noastre, si totusi viata pare a fi o eterna justificare si o contradictie pe fondul unui dilentantism transcendental in care ne vom rataci in final.

      Ștergere
  8. Stie cineva senzatia aia cand vorbesti la pereti ? Degeaba va explic eu inexplicabilul, imi pare rau de unele persoane care-s prea naive si baga in seamna unele lucruri pe care le debitati unii, nu mai conteaza.

    Armanth, nu sunt de acord cu ce zici, pana mea, degeaba stau sa explic, tot ce era de zis am zis mai sus, citeste si celelalte comentarii si asta-i parerea mea.

    Cristina Drg, in sfarsit vad o persoana care este om si nu creator sau nu mai stiu eu ce.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aceasta efervescenta si vehementa care sunt total contrare conceptelor de toleranta si intelegere propovaduite de geniul crestinismului, imi consolideaza convingerea ca ne meritam funesta soarta de muritori in toata mediocritatea noastra. Bogdan, rezonez cu al tau crez, stiu ca e sincer si uman, si probabil ca daca toti oamenii ar fi atat de radicali in gandire ca tine, lumea ar arata altfel. Nu cred in ateism si nici in exacerbarea nietzscheeana de a-l ucide pe Dumnezeu, sublimand supraomul, insa ceea ce incerc eu sa te fac sa intelegi e ca fiecare are dreptul la propriul Adevar si la propria Credinta.

      Ștergere
    2. Îmi pare rău să-ţi spun, dar dacă vii cu citate din Ţuţea, te descalifici complet în faţa mea. Mă duc să vorbesc cu pereţii, sunt mai inteligenţi ca Ţuţea şi minionii lui cărora le put picioarele întru mântuire.

      Ștergere
    3. Cum a spus si Daniel, mai jos, Tutea era totusi un om, nu un Zeu si tot ce e omenesc nu e infailibil.

      Ștergere
    4. Ce bună e libertatea ! Hai în troaca cu porci ! Supraomul lui Nietzsche v-ar trage un glonte în cap la primul semn de slăbiciune, fiindcă slăbiciunea, nu-i aşa, e semn de degenerare, nu e umană. Supraomul lui Nietzsche, oricât a fugit el de sistem, a sfârşit tot într-un prototip utopic şi oribil. Nu are odihnă. Nu are pace. E luptătorul care spulberă totul în cale. Nici vorbă de fiecare cu adevărul lui. V-ar călca pe cap, pentru că aşa e construit : egotic ! Nu neg că avem de învăţat şi de la Nietzsche. Ce ? Lupta ! Straşnic luptător ! Ca şi Camus. La capitolul ăsta îmi plac amândoi. Ţuţea ... A vorbit simplu, exemplul cu baba, da văd că a căzut în desuet. Caterincă cu baba lui Ţuţea şi dihorul academician. Eu îi dau o bilă albă măcar pentru umor. Pentru cei 13 ani de temniţă, în schimb, e zeu pentru mine. Păcat că nu e aici pe forum , cu noi. Tare i-ar mai fi plăcut, oameni buni. Am găsit în acest net mare o vorbă : Vidul să fie cu tine ! Doamne, sfinte ! O să-mi spuneţi că vidul nu e nimic, că e de fapt altceva ! Păi dacă e altceva, nu e vid. Găsiţi-i alt nume ! Misticul ăla cu Nada, nada, nada ! a vrut să spună altceva. Lumea asta liberă e rodul lui Hristos. Cum naiba pe tot ce pune mâna omul se face praf ? Dacă pildele lui Hristos ar fi puse, pe bune ! în practică ar fi raiul pe pământ, dar aşa ... fiecare face ce vrea ! Hristos nu a spus decât să-L iubeşti pe Dumnezeul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. E aşa de greu ? Asta e ! E naşpa ! Tot El spune că nu am venit pentru cei buni, am venit pentru ticăloşi ! A mâncat de Sabat, a băut, a vindecat, a făcut minuni, tot de Sabat, cu vameşii, cu curvele. O prostituată şi un fariseu ... O babă şi un academician ... Mai repede ajunge curva în rai, decât fariseul, că pe cât a păcătuit, mai mult a iubit. Asta e fraţilor ! Iubirea spală totul ! Iubiţi şi nu veţi greşi sau alegeţi calea lui Buddha, dacă nu vreţi să suferiţi : fiţi compasivi ! Da, aşa e, milă a cerut şi Hristos. Şi n-a găsit ... Altă vorbă mare : omul e măsura tuturor lucrurilor. Ceea ce vedeţi în jur e datorită oamenilor ! Kurt Cobain, e solistul de la Nirvana, mă rog, nu asta are importanţă, a zis şi el o vorbă : Mi-e ruşine că fac parte din specia umană. Eu vă pup pe toţi : atei, gnostici, agnostici, liberi, creştini, budişti, islamişti , samd Nu-i aşa, că astfel nu e mare plictiseală ?

      Ștergere
  9. Ioanide,daca tu crezi ca vorbesti cu peretii,cum crezi ca se simt ateii cand vorbesc cu tine?!
    Las-o moarta cu ideia ca cei care neaga existenta Dumnezeului crestin,sunt,de fapt,animale.Ceea ce incerci tu sa faci,e o prigonire a ne-crestinilor.
    Acum, nu incerc sa stau sa iti explic toate teoriile despre dumnezeu,la asta te pricepi foarte bine.
    Cat despre Tutea(genial om),ce nu ai priceput tu,si restul indoctrinatilor religiosi care isi iau ca reper un om,este ca indiferent de ce spune si de ce IQ are,el ramane un om.
    Omul are temeri,greseli,frica...multe lucruri.Asa si cei care nu sunt crestini isi pot lua multe repere care l-au negat pe Dumnezeu.
    Dumnezeu,ne iubeste si ne iarta pe toti,indiferent de ce credem si ce facem,asa se spune.
    Invata sa respecti si parerea celorlalti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Macar Bogdan -Ioanid e pe sistemul "CREDE si CERCETEAZA", aspect pentru care il admir nespus. Dar intr-adevar, oricat de cititi sau inculti am fi, unde vom gasi cuvantul care spune adevaraul in vartejul de aparente inselatoare care e existenta? Niciodata nu stim cat Cer se ascunde in cuvantul pamant.

      Ștergere
  10. Nu poti sa il cercetezi pe Dumnezeu,e dincolo de cuvinte,de puterea noastra de perceptie.Asta fac religiile,si in special crestinii,l-au umanizat pe Dumnezeu.Au redus divinitate ''la un mos cu barba''.Asta e actiune de marketing.Daca il iei pe Isus din crestinism,nu ramane nimic.Isus pentru Biserica crestina e ca Beckam pentru Armani.Isus este cea mai importanta figura a lumii de pana acum pentru ca a fost ''fardat'' de biserica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stim cat cer se ascunde in cuvantul pamant, dar noi doi stim sigur cat marketing se ascunde in fenomenul religios. N-as vrea sa-l mai invoc aici pe Constantin, de la care a pornit totul, cu al sau "Sol Invictus"

      Ștergere
  11. Am citit și comentariile. Exemplu clasic pentru a-l explica pe Cioran. (nu vreau să fiu impertinentă, dar toate acele discuții mă fac să râd ...și chiar am râs...). Îmi plac oamenii cu păreri proprii. Cred că de acum am să vin aici când lumea mea mi se pare prea ternă/fadă.

    P.S. Frumoasă scriere, ca de fiecare dată! :-)

    RăspundețiȘtergere
  12. "Unanimitatea este moartea dialogului". Si eu ador controversa, ma regasesc in contradictie, altfel stiu sigur ca nu voi ajunge niciodata la Unitate.
    Iti multumesc mult si te astept cu drag de fiecare data !

    RăspundețiȘtergere
  13. Interesting blog; intriguing posts. Like your selection of music - Lacrimosa is a favourite.

    RăspundețiȘtergere
  14. În primul rând ar trebui să definim „un bun creștin”, iar în opinia mea un bun creștin este omul care nu face mare caz din asta și ține pentru momentele lui de singurătate latura asta. Rugăciunea o văd ca pe un lucru intim, între om și divinitate. Poate dura 5 minute, 5 ore sau zile întregi. Depinde de fiecare dintre noi cât simțim nevoia să ne creăm cadrul de a ne găsi pacea interioară, pentru că până la urmă la asta se rezumă totul.

    Și să nu uităm: orice pantă are două direcții, una în sus și alta în jos. Ne putem lăsa duși în jos de mulțime sau am putea începe să ne facem loc ca să înotăm contra curentului, în susul pantei. Nu ar fi imposibil.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rezonez din plin cu ale tale ganduri despre atitudinea unui "bun crestin", in pofida manifestarilor exhibitioniste actuale pe care nu le pricepe. In ceea ce priveste variatia curbei existentiale insa...

      Ștergere
  15. "Niciun om nu traieste pana la moarte.
    Ce grad de adevar poate suporta ipocrizia de azi?
    Din fericire,noaptea nu vine inainte de vreme."
    Dumnezeu e o aberatie a conditiei umane. Ne mentine vii pentru ca suntem slabi. Un om puternic este un om capabil sa traiasca liber. Liber,fara constrangerea produsului societatii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    2. Daca nu cumva acest sublim vis al Libertatii este o sageata a dorintelor catre celalalt Taram.

      Ștergere
    3. libertatea nu este un vis,libertatea este puterea copacului de a-si pleca crengile in fata zapezii si de a le ridica,mai apoi,primavara. au,ideea de dumnezeu este echivalenta ideii de dependenta. iar celalalt taram este minciuna omului incapabil sa vada ca singurul paradis,singurul taram,singurul iad si singurul purgatoriu este aici. iluzia si visul,taramul si dumnezeul...opacitate. mai bine sa vedem frumosul in urat si sa ne indestulam cu necuprinsul timpului,asa scurt cum nu-l intelegem.

      Ștergere
    4. E multa framantare in lumina, e multa neliniste in libertate. Libertatea poate fi si un principie etic de esenta demonica. Revenind la Forta divina, nu cumva are si Dumnezeu un infern ?

      Ștergere
  16. Felicitari pentru blog, este foarte interesant.

    Tocmai am terminat de citit o carte, iar cele scrise de tine aici completeaza foarte bine atmosfera din ea. O recomand - "Mireasma trandafirilor salbatici" de Sorina Popescu
    http://www.librarie.net/carti/189247/Mireasma-trandafirilor-salbatici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc ! Ceva imi spune ca o sa ma incante lecturarea acestei carti ! Titlul este unul extrem de sugestiv si misterios !

      Ștergere
  17. Si mie mi s-a intiparit in creier ideea cu rugatul,si atunci cand ma rog,nu simt nimic.Parca sunt un copil de gradinita ce recita o poezie.Insa sunt momente,cand spun doar cateva simple cuvinte,de exemplu "Doamne,ajuta-ma",si..chestia asta chiar imi da putere:)Oricum,ti-am mai citit din postari,si scrii foarte frumos!Bravo!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tocmai de aceea, e sanatos si minunat daca omul l-ar cauta pe Dumnezeu cum poate, nu cum i se impune.
      Multumesc! Te mai astept cu mare drag, oricand !

      Ștergere
  18. Hei, m-am mutat pe un alt blog :). În caz că vrei să mă urmăreşti în continuare, linkul este http://desigurcanu.blogspot.com Take care!

    RăspundețiȘtergere
  19. Foarte interesanta postarea.Intradevar poate ca omul la inventat pe Dumnezeu doar ca sa se mai linisteasca si sa-si explice crearea lui insusi si trairea dupa anumite principii si reguli care vor sa para venite de mult mai Sus.Unii traiesc smeriti,ordonati si impacati,iar altzii nu stiu de bine,de rau,de frica sau curaj,stiu doar de foame.
    Viata e un paradox intre doua tabere aflate de la inceputul lumii in conflict,un conflict atat de vechi incat nu mai pare conflict.Oricum e un subiect interesat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probabil ca a crede in mantuire e infinit mai important decat a fi demn de ea.

      Ștergere
  20. Cu fiecare lacrima ce curge,
    Si in cer un inger plange,
    Iar fiecare lacrima se ascunde,
    In pamantul ce dorul o sa ne cante.

    Fiecare lacrima e rupta din batranul cer...
    Si sper ca intr-o zi sa nu ramanem fara el,
    Sa-l putem bucura toti cu mii de zambete,
    Decat sa-i frangem sufletul cu mii de plansete.

    Mult cer se ascunde acum in pamant,
    Cata Luna si soare si-a corbului trist cant,
    Parca o vesnicie se ascunde in spatele meu,
    Dar nu ma intorc sa privesc imi e mult prea greu.

    Cu fiecare persoana stinsa se stinge un inger,
    Iar altul se naste si se mai naste unul acolo in cer,
    Caci e ger de la atatea pacate facute din nepasare,
    Pana si pe Lucifer acum inima il doare.

    RăspundețiȘtergere