sâmbătă, 6 aprilie 2013

Pururi tânăr, ȋnfăşurat ȋn pixeli


                                                     

       Goya avea dreptate când afirma că “somnul raţiunii naşte monştri”. Dar tot monştri naşte şi raţiunea înfometată. Absenţa comunicării dintre mine şi tine face ca pe acest virtual zid “de sticlă”  dintre noi să propulsăm cele mai fantasmagorice, mai deformate ȋnfăţişări .Tu, care citeşti acum, ȋn faţa acestui “zid” , aceste rânduri de necitit, care nu exprimă nimic, nu semnifică şi nu pretind nimic, străbaţi ȋmpreună cu ele, ca o corabie cu pânze fluturânde , planul translucid al lumii noastre. Eşti la ȋnceputul acestei fraze, o secţiune la tomograf – o perpendiculară pe membrana existenţei care devine o sferă sclipitoare de abstracţiuni, adevăratul Suflet – interfaţa dintre mintea mea şi a ta, felul ȋn care eu mă aplec adânc asupra ta şi ȋncerc să mă confesez ţie. Injectez prin ele, ȋn mintea ta contemplativă, jumătate din codul meu genetic. Abia ȋn ocrotitoarea ta cutie craniană  aceste rânduri se vor putea desăvârşi, când vor fuziona cu jumătate din codul fiinţei tale. Nu ştiu ce voi scrie ȋn rândul următor. N-am ştiut niciodată, aşa cum n-am putut vedea ȋn minte niciodată contururile chihlimbarii, incerte ale zilei de mâine. Nu ştiu dacă ȋn continuarea acestei “pagini”(acestei litere, acestui cuvânt sau după paranteza aceasta), voi fi ȋnzestrată cu o viziune copleşitoare sau cu o inepţie ridicolă, dacă nu voi lăsa restul “caietului” alb, dacă nu voi distruge blogul, dacă nu voi da foc camerei, blocului sau voi face un atac cerebral sau unul de inimă. Nu ştiu dacă un cutremur nu-mi va nimici corpul printre betoane şi fiare, amestecându-mi creierul şi sângele cu aceste rânduri.
       Abia acum realizez că fiecare literă reprezintă, de fapt, încă un pas spre Marele Sfârşit, o clipă mai puţin de trăit. Probabil că Dumnezeu s-a născut ȋn exil. Şi nici măcar nu eşti cum eşti, ci cum te percep eu, cum te privesc aspiraţiile, dorinţele, frustrările mele... Nu mai eşti tu, ci eşti cum îmi convine mie să fii. La rândul tău, din vanitate, din ignoranţă sau neȋnţelegere îmi conturezi un portret care mă uluieşte, cu care nu mă identific deloc. Mă somezi nu numai să etalez această mască  ridicolă şi simplistă, dar să şi acţionez permanent în conformitate cu ea. Mă asociezi cu ea, iar dacă nu mă conformez ei, încetez să mai exist pentru tine. Trebuie să mă decid ȋntre a fi caricatura ta sau nimic; şi totuşi, pe mormântul tinereţii mele tot rămân damnată să arunc cei mai patetico-romantici trandafiri ai nostalgiei...Pentru ce, deci, scuturându-şi giulgiul, s-a mai înălţat pentru mine palidul sol al dureroasei mele dezorientări existenţiale? 

   
                                               

66 de comentarii:

  1. Holy , mi-era dor de postările tale!

    *kisses*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Co-dri-na, sper ca esti bine !

      Ștergere
    2. N-aș spera asta în locul tău.

      Ștergere
    3. "Mizerie"? Viata e o indelungata lectie de umilinta. Ce s-a oare cu tine, cu optimismul si entuziasmul tau?

      Ștergere
    4. Au fost târâte în noroi ; nici măcar nu știu cum am puterea să mai scriu . Tu ești bine ?

      Ștergere
    5. Eu sunt ca de obicei! Trebuie sa fie ceva grav daca tu spui asta.
      Are legatura cu "cel mai iubit dintre pamanteni"?

      Ștergere
    6. Dar e bine că tu ești neschimbată !

      Ștergere
    7. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    8. Tocmai, nu stiu cat e de bine ca am ramas neschimbata.
      M-ai bagat si mai tare in ceata, desi pot intui cam despre ce e vorba. In orice caz, sa stii ca "toate curg", se uita, se risipesc. Intr-un final, ramanem doar noi. So "Keep calm and..."

      Ștergere
    9. Hei , nu e vorba despre el , el a făcut totul cum trebuie , ca la carte . Sunt eu de vină , cred că încep să greșesc , doar să greșesc . Eu și el suntem bine , nu ne afectează cu nimic ... poate o să am posibilitatea să-ți zic cândva ... I.m calm and I try to live . Mă bucur că am vorbit iar , chiar nu te mai zărisem de mult pe blog .

      Ștergere
    10. In ultima perioada m-am implicat intr-o gramada de chestii si mai e si facultatea in principal, asa se face c-am mai rarit-o.Si tot nu reusesc sa-mi onorez "lista" cu ce am de facut pentru fiecare zi. Ce sa fac daca mi-am facut timpul dusman pe viata.:))

      O sa vezi ca o sa treaca tot. Capul sus!

      Ștergere
    11. Sper să treacă , din tot sufletul meu sper . N-am mai fost așa demoralizată și lipsită de viață niciodată . Parcă-s râu , numai lacrimi curg ,parcă nu se mai termină ...

      Spor cu ce faci ! :*

      Ștergere
  2. Am mai postat-o undeva la comentarii, dar de data asta, e dedicatie speciala pentru tine:

    " Este imposibil ca nici una dintre lacrimile mele sa nu miroase a munte ,este imposibil ca nici unul din muntii de patimi sa nu-L trezeasca pe Dumnezeu in noaptea invierii noastre ; Este imposibil sa nu se fi auzit ,
    sa nu se fi simtit cutremurul produs cand toate pacatele noastre dormeau ; Este imposibil sa vrei sa traiesti
    si nici o padure sa nu-ti primeasca ofranda ...
    Este imposbil sa fi murit de atatea ori fara ca Dumnezeu sa nu-ti fi gravat numele pe nici una din planetele daruite tie la nastere ; Este imposibil ca dragostea
    sa nu fi dat niciodata cu barda in tine : Vreau sa fac dragoste cu viata apoi sa ma dusmaneasca dac-o vrea ! "

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Huh , Adina , mi-ai adus un surâs . Îți mulțumesc pentru dedicație . O să-ncerc să fac dragoste cu viața și sper să nu mă dușmănească după :))) și o să vreau să-mi primesc planetele alea!!! :)))

      Mulțumesc.

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    3. Sa ma dusmaneasca dac-o vrea ! Ar fi mai palpitant !:)):))

      Ștergere
  3. Fiecare traim in propriul Univers si toti sunt asa cum vrem noi sa fie, buni sau rai, doar ca uneori realitatea noastra se ciocneste cu a altora si tragicul se intampla...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tragedia- marea contradictie dintre arta si viata !Dar poate nici nu exista "realitate", ci "realitati" sau mai cu seama "irealitati".

      Ștergere
    2. Irealitati in acceptiunea noastra, unde propria realitate o absoarbe pe a celorlalti sau chiar pe cea Universala, eh, dar subiectul asta e infinit si la fel de vag ca si notiunea de real.

      Ștergere
    3. Imi place sa confund uneori realul cu irealul: uitam adesea că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putinţă în mintea noastră şi că, în urmă, toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sunt decât creaţiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivităţi, iar nu lucruri reale.
      Viaţa-i vis.

      Ștergere
  4. EU una merg pe principiul "fiecare are o realitate proprie". Si cum spui tu: "Viata ii un vis"!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu siguranta fiecare are propria realitate( adica propriul vis). E doar o chestiune de perceptie.

      Ștergere
  5. cum sa nu exprime nimic randurile astea?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    2. Fara un ideal al lor, mi-au parut golite de sens.

      Ștergere
  6. M-ai intrebat ce ma face sa lupt mai departe,ce imi da curajul asta de-a face si de-a alege atat de multe lucruri.Am trait o viata in saracie,acum ce mi-am mai revenit,am fost batjocorit,aruncat si abandonat,pentru mine nu conteaza acele lucruri materiale,conteaza ea cu adevarat,pentru ea fac totul,pentru ca o iubesc din tot sufletul meu si as vrea ca ea sa fie fericita mereu si stiu ca fara mine nu poate fi,asa ca ma sacrific eu,ca ea sa fie fericita.Trebuie sa fac sa fie bine,vreau sa-i fac ei bine,iar ea traieste prin mine si eu prin ea.Si mai e si orgoliul asta care ma face sa le arat tuturor ca pot chiar daca ave-am cand-va pantalonii rupti in genunchi si toti ma aruncau cand cere-am o coaja de paine.Poate sunt rau,dar astept sa ajunga la mana mea si sa le dau peste nas.Dar mai presus de toate o fac pentru ea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru a reusi e trebuie sa ai o motivatie aparte, o ambitie, un ideal al tau. Ma intreb uneori daca , acestea sunt suficiente si daca nu cumva, pentru atingerea implinirii, a desavarsirii, e necesar...si altceva, dincolo si mai presus de tot si toate.

      Ștergere
  7. Ai dreptate, acea fărâmă de unicitate care se găseşte în individ nu-şi are loc niciunde pe lumea asta. Trebuie să fim ca ei, sau pe placul lor - e totuna până la urmă - dar niciodată, sau foarte rar noi înşine.
    Îmi place cum scrii.
    Înseminarea ideilor ...o formă de a te clona ideologic... Da, mi se pare o informaţie interesantă şi o atitudine foarte ambiţioasă. De altfel, se spune că singura formă de nemurire ar fi aceea în care trăieşti prin ideile tale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multi nu inteleg diferenta dintre a trai si e exista: marea arta a vietii nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti."Singura formă de nemurire ar fi aceea în care trăieşti prin ideile tale."
      Ce viziune abisala si cat adevar! Iata o idee asupra careia am face bine sa reflectam mai des: fiecare din noi ne putem castiga nemurirea intr-un fel sau altul.

      Ștergere
  8. :) Cui îi trebuie nemurirea?
    Mie nu!

    "marea arta a vietii nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti."

    În momentul în care-ţi stabileşti motive pentru care să trăieşti, fie ele chiar şi spirituale, îţi construieşti un sistem de relaţii şi ataşamente legate de lume şi de tine. Iar acest sistem se poate transforma lejer într-un angrenaj de pârghii provocatoare de suferinţă.
    Orientalii spun că e mai înţelept să te laşi în voia vieţii, să nu opui nicio rezistenţă, ca şi cum ai pluti pe o apă curgătoare. Orice zbatere şi orice intenţie ar fi inutile şi, la urma-urmei, toate se sfârşesc în acelaşi loc, oricât ai tulbura apele.
    :)
    Iartă-mă, dar nu cred că-s un bun interlocutor pentru tine, date fiind depresia şi mizantropia care mă locuiesc de atâta amar de vreme.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mizantropia este tot ce au furat oamenii de la ingeri, fiindca e veritabila si ascunde de fapt nimbul iubirii fata de oameni.Te inteleg mai mult decat crezi si o sa te convingi pe parcurs ca avem aceeasi filosofie de viata. Daca zeii sunt nemuritori, atunci zeii sunt oameni: a sti pentru ce traiesti fara sa te supui unui "sistem de relaţii şi ataşamente legate de lume", singurul scop fiind acela de a ajunge la noi insine.Omul e artă întrucât e mândru şi singur. Viaţa şi moartea te îmbie la permanente stări de inspiraţie. Toate ideile ţi se sufocă în sentimente, toate ideile ţi se îneacă în sânge. Important e să simţi Absolutul.

      Ștergere
    2. E foarte frumos ce spui. Şi are sens. Sau, poate sunt eu prea dornică de un strop de ambrozie intelectuală şi agreez cu uşurinţă o perspectivă care-mi mângâie orgoliul de om aflat la podea de prea multă vreme. :)
      Şi dacă atunci când ne întâlnim cu noi înşine nu ne mai place ceea ce vedem?! Îţi dai seama până unde poate ajunge dezamăgirea?

      Ștergere
    3. Viața are ceva din isteria unui sfȃrșit de vară. Un sicriu spȃnzurat de stele, o nevinovăție putredă, un viciu floral. Amestecul acela de cimitir şi paradis.
      Nietzsche spunea undeva : ” Ai căutat cea mai mare povară și atunci te-ai regăsit pe tine însuți”.Cunosc dezamagirea doar acei ce înţeleg şi simt acest lucru, insa poate ca doar in cea mai cumplita disperare se poate naste intr-un final speranta.

      Ștergere
    4. M-am prins care ţi-e secretul! Tu încă receptezi fiorul estetic dat de desfăşurarea lumii care ne înconjoară, fie ea frumoasă sau urâtă.
      Vai mie, eu nu mai simt nimic din toate astea! Pentru mine, lumea nu e nici frumoasă, nici urâtă. Mai degrabă, pentru mine lumea a încetat să mai fie. M-am adunat în interiorul meu, iar la exterior am prins o crustă dură, de indiferenţă absolută.
      Uneori, în virtutea obişnuinţei şi a unei educaţii de-o viaţă, mimez neconvingător o formă de hedonism convenţional. E ca atunci când vezi un copil ciudăţel, dar pentru că e copil exclami: "vai ce drăgălaş e micuţul!". În realitate, plodul nu-ţi spune nimic, iar manifestarea e un reflex condiţionat de cultura cu care am fost indopată.

      Ștergere
    5. Nu e vorba de un secret, ci de o vitalitate ! E necesar un oarecare "fior esteti" chiar si pentru a muri.Si tu receptezi acest fior estetic, atata vreme cat traiesti, fiindca a trai inseamna, totusi, a nu te resemna.POate ca am ajuns nimic, fiindca am vrut sa fim totul, dar cu siguranta vom ajunge totul pentru ca am vrut sa fim nimic.
      Aceasta este revolta absurdului care clocoteste in noi.

      Ștergere
  9. Cate Universuri nesfarsite comprimi in randurile tale.Zeii amutesc si ploile cad din pamant spre cer ca sa stearga durerile ce ni s-au scurs in calcaie...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    2. Cine are minunata sansa a scaldarii in raul Styx sa o faca cu totul, ca sa nu aiba soarta tragica a lui Ahile !

      Ștergere
  10. Tu, titan intre titani ce focul desartaciunii mocneste in tine, titanii nu mor! sunt doar eu, un biet nebun, un zeu al ploii din inima mea ce striga in note de tunet si privirea e incruntata asemenea unui fulger. Nu stiu daca lumea intelege moartea, nu ma refer la moartea trupului de care nimeni nu scapa, ma refer la trecerea in praf efemer de stea ce i-a nastere la stingerea unui sentiment. Suntem creatori de frumos suntem creatori de iubire ce ne razvratim in neputinta noastra cu foc sau ... ploaie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tlaloc, zeitate ancestrala...ploua din Bacovia si eu nu mai am cum sa te plang. Unde te-ai ascuns, Zeu evanescent? Unde sa mai gasesc eu irepetabilele tale cuvinte? Flacăra e primejdia aripilor. A arde fără a te opri din zbor , iată minunea geniului !.... Cȃnd vom cunoaşte şi cȃnd vom iubi , vom suferi de asemenea. Ziua răsare plȃngȃnd. Luminaţii plȃng chiar dacă ar plȃnge numai pentru cei întunecaţi .

      Vreau sa ploua !

      Ștergere
  11. Sunt aici si sunt acolo, imi adun norii pentru un ultim tunet de strigare! Tu, Prometeu ce focul il inlantui, tu, titan intre titani, chiar daca ziua rasare plangand sa te bucuri ca inca mai ai lacrimi, eu, de zilele ce m-au doborat nu mai am asa ceva... O sa zburam mereu, e singurul lucru pe care il putem face chiar daca aripile ne sunt in flacari. Titan intre titani, te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    2. Cerul e stătut astăzi.Norii miros a cancer.Urmează să plouă cu tăceri astenice.Prezenţa e singură.Ea plânge pentru cer, varsa lacrimile care trebuiau sa fie ale tale. Vreau să fii umbrelă peste urma mea de pe pământ.Plouă încet,poate prea încet.Umbra mea vrea să mai rămâi pe aici. Si-mi spune că, se teme de foc si întuneric si că nu se pricepe la despărţiri.

      Intoarce-te !

      Ștergere
  12. Poate umbra ta are dreptate, poate am stat mereu in umbra fiecarei iubiri ce am impartasit-o, poate m-as saturat de luptat cu morile de vant, sunt asemenea luin Don Quijote? Ah, titan drag sufletului meu, am coborat din Tlalocan doar pentru chemarea ta.
    mi-ai adus aminte de urmatoarea piesa:
    http://www.youtube.com/watch?v=AZQpg9QuSPQ

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E prima data cand ascult aceasta melodie. E de o intensitate emotionala cu totul aparte.

      Trebuie sa te intorci.
      Trebuie sa ploua !

      Ștergere
  13. Titan intre titani, de ce sa ma intorc, de ce sa ma zbat asemenea unui peste pe uscat, fara apa, fara ploaie... strigatul meu e inca...mut!
    poate dupa noi raman doar ummbre:
    http://www.youtube.com/watch?v=-TKTg0fnCSU

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mereu m-am intrebat cat mai dureaza orasul. Prometeu e suspendat printre inaltimi, mistuiti de flacari, devenind propria sa victima. Aripile platesc impozit si n-au asigurare.

      Te astept pe tine, Ploaie !Regaseste-ti strigatul, tunetul si lacrimile cerului tau!

      Ștergere
  14. Scopul existentei tale e sa te gasesti pe tine, printre pixeli si caricaturi, trairi si emotii, esti tu. Si cand te vei gasi pe tine vei sti si sensul in care vrei sa mergi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aceasta ar fi tinta suprema pentru orice om. Dar iluzoricul raspuns la o intrebare ascunde o alta intrebare, o alta desertaciune..la nesfarsit.

      Ștergere
  15. Răspunsuri
    1. Nu te mai aud!
      Intoarce-te, Ploaie !

      Ștergere
    2. Daca ma intorc nu o sa fie bine, daca nu ma intorc nu o sa fie bine, oare gasim echilibru vreodata?
      "E o rană în scândura uşii unde-am bătut şi n-a răspuns nimeni.
      Deschideţi cu grijă, să nu loviţi rana cu cheia."
      Am spus ca o sa raman pentru ca trebuie sa iti spun totul.
      Prometeu, titan intre titani, norii se aduna!!!

      Ștergere
    3. Daca nu te intorci, o sa fie mai rau ! Flacarile imi mistuie cicatricile prometeice! Trebuie sa-ti aflu Cuvantul!

      Abia astept sa ploua !

      Ștergere
  16. "sa nu crezi in ale mele cuvinte" asta spuneam mereu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nimic nu doreşte să dovedească ceva prin scris, nici sa convinga.
      Cuvantul este în acelaşi timp aparenţă şi simbol.
      Cei care pătrund dincolo de aparenţă, o fac pe propiul lor risc . Cei care descifrează simbolurile, o fac pe propiul lor risc.

      Ștergere
  17. Buna seara inger inflacarat! Tu, risti?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pericolul e mediul meu firesc,
      Imi place lupta vailor cu piscul.
      Nesomnul, indoiala, lupta, riscul,
      Ma-mbolnavesc si ma-nsanatosesc.

      Zidit am fost din apa arsa-n foc,
      Din ploaie tinind seceta pe buze,
      M-au inventat cei ce voiau s-acuze
      $i nu puteau din lipsa de noroc.

      Pe mine ma urasc doua extreme —
      Patatul, castul — cu aceeasi ura,
      Ambiguu-mi ies cuvintele din gura,
      De liniste fiinta mea se teme.

      Oameni perversi, si voi, din dogma casta
      Din riscul meu decurge pacea voastra.

      Ștergere
  18. Paunescu, cel ce ii port numele...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu intamplator! Pare a fi o binecuvantare si ar trebui sa fie si un imbold pentru tine. Dintre toate versurile lui, acestea imi sunt cele mai dragi!

      Ștergere
  19. Soarele se zbate dintre nori, Heracles nu te-a parasit!
    Paunescu, Nichita, Minulescu... etc au influentat o parte din maturitatea mea. Am incercat sa aduc la o maturitate ceva si am luptat sa aduc la maturitate iubirea pastrand o linie a simplitatii dar totusi sa fie imbinata cu o complexitate aparte. Cand a ajuns la maturitate s-a razvratit, si nu e vina mea ca sunt asa cum sunt, e vina lor ca m-au facut asa cum sunt.
    A facut "iubirea" dinti!
    http://www.youtube.com/watch?v=k8uzO5pEhgo

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iubirea ta se razvrateste a renastere.
      Salcamii vor innebuni curand !

      Ștergere
  20. Superb blogul! :)
    Si cat de adevarat: "Eşti la ȋnceputul acestei fraze, o secţiune la tomograf". Intr-adevar, o sectiune la tomograf, care ajunge putin mai mult decat atat, dar niciodata un cunoscator deplin...
    Ma bucur ca blogul tau a aparut in calea mea, cu ocazia asta poate mai invat si eu cate ceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu am avut si voi avea de invatat din gandurile si emotiile asternute de tine.
      Iti multumesc !

      Ștergere
  21. Uneori mi se întâmplă să scriu fară să știu ce urmează, iar alteori nici nu îmi dau seama de ce scriu și nu știu dacă o fac pentru că am ceva de spus sau pentru că-mi place sunetul peniței pe hârtie. Tu, Holy S., indiferent de modul în care scrii, spontan sau premeditat,o faci bine. O faci foarte bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De cele mai multe ori scriu spontan. Scriu impulsiv, uneori sunt nevoita sa o fac. In rest, ma rezum la citit.

      Ștergere