Pururi tânăr, ȋnfăşurat ȋn pixeli

                                                     

       Goya avea dreptate când afirma că “somnul raţiunii naşte monştri”. Dar tot monştri naşte şi raţiunea înfometată. Absenţa comunicării dintre mine şi tine face ca pe acest virtual zid “de sticlă”  dintre noi să propulsăm cele mai fantasmagorice, mai deformate ȋnfăţişări .Tu, care citeşti acum, ȋn faţa acestui “zid” , aceste rânduri de necitit, care nu exprimă nimic, nu semnifică şi nu pretind nimic, străbaţi ȋmpreună cu ele, ca o corabie cu pânze fluturânde , planul translucid al lumii noastre. Eşti la ȋnceputul acestei fraze, o secţiune la tomograf – o perpendiculară pe membrana existenţei care devine o sferă sclipitoare de abstracţiuni, adevăratul Suflet – interfaţa dintre mintea mea şi a ta, felul ȋn care eu mă aplec adânc asupra ta şi ȋncerc să mă confesez ţie. Injectez prin ele, ȋn mintea ta contemplativă, jumătate din codul meu genetic. Abia ȋn ocrotitoarea ta cutie craniană  aceste rânduri se vor putea desăvârşi, când vor fuziona cu jumătate din codul fiinţei tale. Nu ştiu ce voi scrie ȋn rândul următor. N-am ştiut niciodată, aşa cum n-am putut vedea ȋn minte niciodată contururile chihlimbarii, incerte ale zilei de mâine. Nu ştiu dacă ȋn continuarea acestei “pagini”(acestei litere, acestui cuvânt sau după paranteza aceasta), voi fi ȋnzestrată cu o viziune copleşitoare sau cu o inepţie ridicolă, dacă nu voi lăsa restul “caietului” alb, dacă nu voi distruge blogul, dacă nu voi da foc camerei, blocului sau voi face un atac cerebral sau unul de inimă. Nu ştiu dacă un cutremur nu-mi va nimici corpul printre betoane şi fiare, amestecându-mi creierul şi sângele cu aceste rânduri.

       Abia acum realizez că fiecare literă reprezintă, de fapt, încă un pas spre Marele Sfârşit, o clipă mai puţin de trăit. Probabil că Dumnezeu s-a născut ȋn exil. Şi nici măcar nu eşti cum eşti, ci cum te percep eu, cum te privesc aspiraţiile, dorinţele, frustrările mele... Nu mai eşti tu, ci eşti cum îmi convine mie să fii. La rândul tău, din vanitate, din ignoranţă sau neȋnţelegere îmi conturezi un portret care mă uluieşte, cu care nu mă identific deloc. Mă somezi nu numai să etalez această mască  ridicolă şi simplistă, dar să şi acţionez permanent în conformitate cu ea. Mă asociezi cu ea, iar dacă nu mă conformez ei, încetez să mai exist pentru tine. Trebuie să mă decid ȋntre a fi caricatura ta sau nimic; şi totuşi, pe mormântul tinereţii mele tot rămân damnată să arunc cei mai patetico-romantici trandafiri ai nostalgiei...Pentru ce, deci, scuturându-şi giulgiul, s-a mai înălţat pentru mine palidul sol al dureroasei mele dezorientări existenţiale?