“Nu știţi
oare că noi vom judeca pe îngeri ?”
Epistola Sf. Pavel către Corinteni
“Nu poţi iubi viaţa fără să fii dezamăgit și deznădăjduit în faţa vieţii”, am gândit, nu
fără sarcasm și emfază, în acea vreme și nu știam în acel moment ce mare adevăr
spuneam. De atunci însă, m-am maturizat și
am aflat multe despre mine; am trecut
prin multe, cunoscându-mi slăbiciunile și aproape toate limitele. Am aflat mai puţin despre fiinţe,
pentru că sunt mai curioasă cu privire la destinul lor decât la reacţiile lor,
iar destinele se repetă.
Am mai înţeles
că e
imposibil să te bucuri de tine însuţi; știu bine asta în ciuda faptului
că am fost minunat înzestrată în acest sens. Dacă singurătatea există, lucru de
care nu sunt sigură, avem dreptul ca, din când în când, să visăm la ea ca la un
paradis. Şi eu am uneori un astfel
de vis, ca toată lumea. Dar doi îngeri liniștiţi nu m-au lăsat niciodată să
intru; unul are chipul unui prieten, celălalt are chipul unui dușman. Da,
știu toate acestea și am mai învăţat – sau aproape am mai învăţat - cât de scump se plătește iubirea.Oare cum să arăt drumul care leagă această mistuitoare dragoste de viaţă de această tainică disperare ? Dacă ascult glasul ironiei cuibărite în adâncul lucrurilor ( această “garanţie a libertăţii” despre care vorbea Barrès), ea mi se dezvăluie treptat. Clipind din ochii mici și limpezi, îmi spune: “ Trăiește ca și cum….” Căci, în ciuda multor căutări, asta-i toată știinţa mea.
Melodramma-Andrea Bocelli