"Măreţia omului constă în faptul că el este o punte şi nu un ţel la care să ajungi."
Aud adesea : „E prea scurtă viaţa şi e păcat sa-ţi pierzi
timpul”. Se zice despre mine că aş fi activă.
Însă a fi activ, semnifică tot a-ţi irosi timpul, de vreme ce ajungi să te
pierzi. Singura mâhnire care mă domină e aceea de a simţi scăpându-mi printre
degete ca picăturile de mercur acea
nedefinită şi intangibilă clipă . Nu mă plâng, fiindcă privesc cum renasc: în acest moment unicul meu regat e (în)
lumea aceasta. Zefirul şi soarele, umbrele şi căldura : de ce să mă întreb dacă acum oamenii nu
suferă şi dacă nu moare ceva , din moment ce totul este încadrat în acest decor
prin care văzduhul îşi debordează exuberanţa sosind în sprijinul compasiunii
mele? Pot doar să spun, şi o voi spune chiar acum, că esenţial şi important e
să fii simplu şi uman. Ba nu, cel mai relevant şi cel mai important e să fii adevărat,
acest cuvânt înglobând totul, simplitate şi omenie.
Şi oare cand
sunt eu mai adevărată decât atunci când mă confund cu lumea? Încep să mă caut
în abisul acestei lumini dacă îmi doresc să fiu eu însumi (asumându-mi riscul că şi abisul se va reflecta în mine). Şi dacă mă
străduiesc să pricep şi să savurez această delincventă plăcere care-mi
dezvăluie secretul lumii, mă găsesc pe mine însumi în adâncurile universului. Pe mine însumi,
adica acea extremă şi copleşitoare emoţie care mă desprinde de decor.
Eternitatea e chiar aici şi eu am nădejde în ea! Acum nu îmi mai doresc să fiu
fericită, ci doar să fiu conştientă.
Despre timp as putea spune cu o mare incredere in mine ca nu exista, timpul este cea mai simpla/primitiva forma de sincronizare sociala fara de care societatea noastra ar fi una mai buna, nu mai stau sa-mi expun punctul de vedere etc. Viata nimeni nu stie cum trebuie sa fie traita, nimeni nu poate zice ca: "eu stiu sa-mi traiesc viata", pentru ca nu stie nimeni, un adevarat geniu stie asta... Traim la intamplare, dar asta-i frumusetea, adevarul si simplitatea povestii noastre, iar nivelul urmator e acolo sus... conteaza punctele pe care le faci in termeni de "gamer", cu toate ca cel mai mare scor il dai mereu cand nu-ti dai seama, sa te citez "important e sa fii simplu şi uman" cat si adevarat... frumoasa postare !
RăspundețiȘtergereSubscriu ideilor tale cu mahnirea ca nu ne vom face niciodata intelesi fata de multi care se hazardeaza sa ia realismul cotidian si toate pseudovalorile sale mult prea in serios:"Măreţia omului constă în faptul că el este o punte şi nu un ţel la care să ajungi."
ȘtergereFrumos.Si profund..Nu stiu sincer ce sa comentez deoarece , din punctul meu de vedere ceea ce ai zis tu este complet.
RăspundețiȘtergereIn viata cel mai mult conteaza sa fi uman si , asta fiind completarea mea , sa ai credinta in cel ce ti-a daruit viata .
Ar mai fii apoi alte lucruri esentiale , dar , daca le ai pe astea doua celelalte n-ar trebui sa fie o problema , sau , nu una fara rezolvare.
A fi adevarat...pur si simplu.
ȘtergereIn apropierea luminii adevarului nu simtim nevoia de a ne feri sau de a ne preface,deoarece iubirea de adevar produce in faptura noastra o euforie specifica in care doar intuitia ne calauzeste .Nimeni nu are motive sa persecute faptele sau amintirile pe care le pastrez.Faptul n-are importanta caci realitatea si asa nu o vom putea schimba...Suficient "ca-i respir apropierea fara a ma ma-i insingura"traind aceeasi iluzie continua.Lia
ȘtergereDacă vrei odihnă si iubire - crede!
ȘtergereDacă vrei Adevărul - caută şi suferă!
Timpul e atat de sfidator cu noi incat de cele mai multe ori nu stim cum sa-l privim... Timpul asta, e asa un mincinos !
RăspundețiȘtergereSi daca timpul nu e decat o nascocire a mintii noastre....o notiune iluzorica pe care am atribuit-o doar pentru ca lucrurile sa nu se petreaca simultan ?
ȘtergereȘi constiența e o formă de fericire..
RăspundețiȘtergereConstiinta? Dar este o cauza a suferintei...
ȘtergerePoti fi fericita, din motive banele si cotidiene. Daca asta iti este scopul, vei aveea parte de fericire simpla si multa,foarte multa.
RăspundețiȘtergereDesi scopul este acelasi, fericirea, exista moduri a abtine un "soc" pe timp scurt, din lucruri care cer ani de munca.
Voi ce alegeti?
In ce masura putem alege? Am renuntat sa ma mai amagesc. Prefer sa fiu constienta.
Ștergerepoti alege sa fi nebun, diferit. Sa lupti impotriva curentului social si sa mergi acolo unde vrei, desi toti din jur iti asigura nereusita.
ȘtergereCaz concret, vreau sa ajung scriitor... sunt oameni care ma sustin, dar cei mai multi, mai ales cei apropiati, renega acest vis in locul meu. Iar acum e prea tarziu, nu ii mai cred, nu am cum sa-i mai cred. Am avansat mult in decursul a 6 ani. Nu mai cred ce zic ei, am 20 de ani, ori cat de mici ar fi pasii, tot voi publica.
Concluzia: Fi atat de nebuna, incat sa te crezi pe tine, in tine, si nu ce zic si cred ceilalti.
"I'm my enemy, my very greatest enemey." Crede-ma ca ultimul lucru de care imi pasa e parerea celorlalati. Nu cred ca omul se poate increde in om si probabil ca ma ajuta si nativitatea in adoptarea acestei atitudini ironic-indiferente.
ȘtergereFowles spunea ca treaba scriitorului nu e sa publice, ci sa scrie. Eu cred ca prin toate ideile si emotiile expuse tu deja esti un scriitor.Nu te va putea opri nimeni atata vreme cat ai idealurile si Adevarul tau, atata vreme cat mergi cu incredere pe al tau Drum.
RăspundețiȘtergereTimp..un ingredient ironic al compozitiei umane,
Un fir intins al gandurilor.
Un pescuit continuu al pleoapelor..
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
ȘtergereCeasornic: murim treptat sub doua ghilotine.
ȘtergereThanks for the visit to my blog and for the comment you left. I'd like to invite you back and also invite you to follow it. I'm your newest follower.
RăspundețiȘtergereI will envisage it !
ȘtergereThank you.
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
ȘtergereMi e greu sa cred ca o persoana ca tine nu e fericita.
RăspundețiȘtergereDe ce toata lumea imi spune asta?
ȘtergerePentru ca esti o persoana deosebita si astfel de oameni trebuie sa cunoasca fericirea
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
ȘtergereFatalitatea nu e niciodata justa.
ȘtergereTu, titan intre titani, timpul nu il consider decat ca si o amintire. Sa fim umani? Nu vreau asta. Sa fiu adevarat? Nu pot face fata umanitatii. Sa fiu doar eu cu sufletul impacat? Asta incerc.
RăspundețiȘtergereUmani? pana unde merge umanitatea, suntem niste glote impinse de niste idei, umanitate= varsare de sange, umanitate=legea junglei. Lumea e stricata, poate multi o sa ma contrazica dar asa e. O utopie e perfectiunea dar ar disparea echilibrul, fara bine nu exista rau. Sa fim umani si sa respectam niste legi? sa fim umani si sa ne supunem? Stalin, Hitler, ei de la Troia, cruciadele, cum sa fiu uman? Milostiv as putea sa fiu dar niciodata intr-o turma de oameni (cel putin sufletul)
Iti multumesc ca existi!
Tu, Zeitate ancestrala, daca n-ai fi existat TU, cu siguranta nu as fi existat nici eu: oare nu-ti mai amintesti ca nimic nu e intamplator in univers, ca suntem ca niste poeme care isi comunica reciproc taine din lumina si din abisul melancoliilor?
RăspundețiȘtergereDa, Tlaloc, a fi ADEVARAT, adica a fi prada extremei si coplesitoarei emotii care ne elibereaza de decorul trivialitatii.
merci pentru vizita! inspirat nume pt blog si profil!
RăspundețiȘtergereAlegerea a fost una spontana, de aceea am avut si dubii ca ar fi adecvata.
Ștergere